Life in roman dacia

vita te la perşi, in 59, a lui Valerianus, unde şi moare, Gallienus, rămas singur r
luptă din răsputeri pe toate fronturile spre a apăra imperiul şi a-i menţineunitatea,
înlăturînd pe uzurpatori .
Soarta Daciei în această vreme ne este mai puţin cunoscută. Totuşi, ştirile
nu lipsesc cu totul. Din faptul că in 257 Gallienus îşi ia titlul de Dacicus
Maximus deducem că el a dus lupte la graniţele Daciei împotriva dacilor
liberi, aliaţi probabil cu alte populaţii. Unele indicii par să arate că luptele au
fost duse mai ales la graniţa de nord-vest a Daci ei, in regiunea Porolissum.
Aci , la Porolissum, acum se refac în grabă zidurile castrului şi se barează unele
porţi . Printre materialele folosite cu acest prilej erau şi amintitele monumente
onorare in cinstea lui Filip Arabul, a soţiei sale Marcia Otacilia Severa
şi a fiului său Iulius Severus Philippus Caesar, ca şi cel in cinstea Herenniei
Etruscilla, soţia lui Decius73, care fixează data post quem a acestor refaceri
pripite. Pe bună dreptate s-a presupus baricadarea porţii de pe latura
de sud-vest a castrului, unde au fost găsite monumentele. Cercetările arheologice
din 1949 au confirmat aceste supoziţii, prin constatarea că poarta de
pe latura de est a fost găsită blocată şi că turnurile ei după refacerea aproape
radicală din timpul lui Caracalla, au suferit o a doua refllcere "determinată
de slăbirea zidurilor, lucru care s-a produs în urma unui atac inamic in faţa
porţii", după cum se spune în raportul despre săpături7". Observaţii arheologice
similare, deşi fără a se fi putut data mai de aproape, au fost făcute ulterior·
şi la donă porţi ale castrului de la Inlăceni75• ln această vreme la Potaissa,
anume intre 253 şi 259, Donatus, prefectul leghmii V Macedonica, termină
un templu început (templum inceptum perfecit), pe care-I închină lui Deus
Azizus bonus puer conser11ator pentru sănătatea împăraţilor Valerianus şi Gallienus,
a fiului său Valerianus, a soţiei sale Cornelia Salonina şi a legiunii a
V-a Macedonica76, aflată, după cum se vede, in vechea ei garnizoană. Epitetul
Jll pia fidelis, atribuit in această inscripţie legiunii a V-a Macedonica,
aceasta l-a cîştigat foarte probabil in aceste lupte din Dacia Porolissensis77•
Cam în acelaşi timp, adică in ultimii ani ai domniei comune a lui Valerianus
şi Gallienus (257-259), in castrul de la Mehadia coh. III Delmatarum Valeriana
Galliena mill. eq. c.R.p .f. închină lui Gallienus o inscripţie în care
îşi exprimă devotamentul faţă de cei doi împăraţi , de11ota numini maiestatique
eor (um)78• Ceva mai tirziu, in perioada cind·Gallienus a rămas singur
împărat (260-268) , un praefectus leg (ionis) XIII G(eminae) Gallenian(ae),
numit M.Aurelius Veteranus, ridică un altar lui Aesculap şi Hygiei la Ad Mediam78,
unde se dusese pentru căutarea sănătăţii, ceea ce dovedeşte că legiunea
se găsea incă in Dacia, foarte probabil la Apulum, in vechea ei garnizoană,
şi că in provincie domnea acum liniştea. Probabil din aceeaşi vreme tirzie a
domniei lui Gallienus datează şi inscripţia dedicată de col(onia) Ulp (ia)
Trai(ana) Aug(usta) Dacica Sarmiz(egetusa) metrop (olis), in numele tuturor,
publice, lui P. Licinius Cornelius Valerianus noblissimus Caes ( ar} , fiul
www.cimec.ro
443