Life in roman dacia

doi împăraţi la Apulum122, altul pentru Caracalla şi Iulia Domna la
Ad Mediam123 şi 10 pentru sănătatea altor stăpîni, printre C. lui. Septimius
Castinus, legatul consular pentru sănătatea căruia Libella super[i]umentarius
sclav peste îngrijitorii cailor de trăsură, închină la Apulum un altar Eponae
sanctaem•. Un alt monument este ridicat la Ampelum în cinstea împărătesei
Annia Lucilla, soţia lui Verus, de către liber ti etfamilia et leguliaurariar(um)125 ,
in care, după cum se vede, sclavii din familia Caesaris trec înaintea arendaşilor
de mine, leguli, care sînt oameni liberi. Un altar este inchinat la Tibiscum
lui I.O.M. Dolichenus de către lulius Valentinus pentru sănătatea sa şi a
sclavilor care trăiesc in casa sa ( contubernales )12 6 • Se cunoaşte chiar cazul
cînd un om liber, Fl(avius) Bellicus, dedică la Sarmizegetusa un altar lui
I.O.M. Aeternus pentru sănătatea unui sclav imperial, fost casier, probabil
în tabulariul fiscului provinciei, şi a soţiei acestuia, care era însă de condiţie
liberă (pro salute Januari(i) Aug(usti) ex arcario et Vitiae Threptes eius)127•
In sfîrşit la Sarmizegetusa Nemesianus Caes (aris) n(ostri) serpos librarius
ridică din temelii pe banii săi un templu (templum a solo pecunia sua)
inchinat zeiţei Caelestis Virgo Augusta128• Pentru a putea suporta asemenea
cheltuieli, trebuie să admitem că sclav ii din familia Caesaris dispuneau de avere
proprie însemnată (peculium) . Se cunosc şi în Dacia sclavi imperiali care dispun
de sclavi proprii, numiţi serPi Pikarii, şi pe care ii folosesc ca locţiitori în
slujbe. Asemenea sclavi sînt cunoscuţi la Porolissum129 şi Sarmizegetusa130•
Cu toate că după normele juridice sclavii nu puteau incheia căsătorii
legale şi deci nu puteau avea familie recunoscută, ei trăind în casa stăpînului,
unde se înmulţeau prin legături ne legitime ( contubernium), sclavii privilegia
ţi, din familia pripata sau publica, sînt menţionaţi în inscripţiile din Dacia
ca avind familie. In cinci cazuri ei au soţii tot sela ve, dar în alte şapte cazuri
soţiile lor sînt de condiţie liberă, peregrine sau liberte. Alteori, existenţa
familiei la sclavi rezultă din menţionarea copiilor, a fraţilor, surorilor etc.,
sau din formula pro salute sua suorumque în inscripţiile votive.
Nu cunoaştem mai de aproape condiţiile de viaţă ale sclavilor de rînd
din Dacia. Ele erau însă, în general, cele cunoscute din lumea greco-romană.
Sclavii de rînd erau folosiţi la muncile cele mai grele in principalele ramuri
de producţie. ,
In epoca romană agricultura, împreună cu creşterea vitelor şi păstoritul,
rămîne ocupaţia de bază a celei mai mari părţi a populaţiei din Dacia. Majoritatea
oraşelor datorează inflorirea lor economică fertilităţii ţinuturilor
in mij locul cărora sînt situate, exploatarea teritoriului fiind principala sursă
de imbogăţire a lor. Cei mai de vază dintre locuitorii celor mai multe oraşe
din Dacia sînt proprietari de pămînt. ln Dacia mari latifundii particulare,
care să fi atins importanţa şi întinderea celor din Italia sau Africa, nu se
cunosc. Aici predominante au rămas tot timpul stăpînirii romane proprietăţile
agricole mici şi mij locii. Mulţi dintre colonişti, chiar dacă conduceau
www.cimec.ro
275