Life in roman dacia

nemijlocite ale acestei activităţi. Există în muzeele noastre încă un imens
material scos din săpăturile arheologice sau provenit din descoperiri fortuite
care nu a fost încă studiat, dar a cărui studiere credem că ar putea completa
în bună măsură unele capitole importante ale istoriei economice a Daciei
romane. Pînă atunci, orice încercare de sinteză în acest domeniu, şi cu atît
mai mult cea de faţă, rămîne incompletă, prezentînd numeroase şi importante
lacune, lăsînd nelămurite, mai ales, multe dintre aspectele vieţii cotidiene,
care suscită totuşi un viu interes şi o firească curiozitate, ce rămîn însă nesatisfăcute.
AGRICt;LTURA
Şi în epoca romană, principala ocupaţie în Dacia rămîne agricultura şi
păstoritul. Dar noile condiţii social-economice create au determinat şi dezvoltarea
unor noi relaţii agrare de tip sclavagist2• Formele de proprietate
funciară s-au schimbat o dată cu cucerirea romană. lncă pe vremea împăratului
Traian, probabil chiar sub directa lui supraveghere, intreg pămîntul
cucerit a fost măsurat şi cadastrat în vederea împărţirii lui ( adsignatio) şi
a stabilirii impozitelor. Veteranii şi cetăţenii romani au primit cele mai bune
loturi. O parte din pămînt a fost împărţit, vîndut sau arendat peregrinilor.
Legiunii XII 1 Gemina şi mai tîrziu poate şi legiunii V Macedonica, după
exemplele cunoscute din alte provincii3, li s-au repartizat de asemenea cîte
un teritoriu propriu , territorium legionis, dintre care o parte putea fi cultivat,
iar o altă parte folosit ca păşune, prata. Probabil că de asemenea teritorii
mai mici dispuneau pentru nevoile proprii şi trupele auxiliare . Comandan\,ii
acestora îşi exercitau însă jurisdicţia asupra intregului district rural
dependent de castru, putînd impune tot felul de obligaţii şi prestaţii populaţ.iei
autohtone şi celorlalţi locuitori ai districtului militar.
In Dacia romană predomină proprietatea funciară mică şi mijlocie. Marile
latifundii imperiale sau private, de felul celor cunoscute in Italia sau in alte
provincii intinzîndu-se pe mii de iugăre, în Dacia nu sînt documentate. Cu
timpul însă, după jumătatea secolului al II-lea, se formează totuşi probabil
şi aici proprietăţi funciare mai mari, mai ales în tritoriile oraşelor. Cei mai
mulţ.i dintre membrii ordinului decurionilor erau proprietari de pămînt. Ei
şi-au rotunjit cu timpul proprietăţile lor, provocînd ruinarea micii proprietăţi
ţărăneşti. Căci aşa cum a arătat K. Marx, in condiţiile orînduirii sclavagiste,
la un anumit grad de dezvoltare, se creează mij loacele materiale ale
dispariţiei micii proprietăţi fărîmiţate şi a micilor producători individuali,
care sînt deposedaţi treptat de proprietarii marilor proprietăţi funciare , concentrate4.
Existenţa unor asemenea proprietăţi funciare mai mari, lucrate cu sclavi,
este dovedită de descoperirea mai multor aşa-numite villae rusticae, alcătuite
www.cimec.ro
293