Life in roman dacia

lui Gallienus80• Tot din timpul domniei lui Gallienus este de asemenea epitaful
pus la Potaissa de Aurelius Celsinianus mil(es) c(o)h(ortis) 1 P(almyrenorum)
P(orolissensium) tatălui şi unchiului său, deoarece transformarea
acelui numerus Palmyrenorum Porolissensium, atestat încă in vremea lui Decius,
cu epitetul Decianus81, a avut loc după domnia acestuia, cum a arătat
C.Daicoviciu82, adică in vremea lui Gallienus.
Din ştirile arătate mai sus rezultă că prin oricîte greutăţi va fi trecut Dacia
in timpul domniei lui Gallienus, stăpînirea romană se menţinea încă in provincia
întemeiată de Traian, cele două legiuni se găseau in vechile lor locuri
de garnizoană, iar viaţa provinciei se desfăşura in formele de mai inainte ,
ridicîndu-se monumente onorare în cinstea împăraţilor, punîndu-se altare ,
pietre de mormint şi construindu-se chiar temple. O situaţie mai grea va fi
putut surveni in viaţa provinciei poate in ultimii ani de domnie a lui Gallienus,
despre care noi nu mai sintem informaţi.
Urmaşul lui Gallienus , Claudius II Goticul (268-270), avu de făcut faţă
celei mai mari primejdii, cînd o adevărată şi uriaşă coaliţie s-a format impotriva
imperiului. Goţii plecaţi cu familiile lor in număr de vreo 320000 după
evaluarea, evident exagerată, ca de obicei, a scriitorilor antici, pătrund in
Moesia şi apoi in Thracia, ajungînd pînă la Marea Egee. Intr-o mare bătălie
care s-a dat la Naissus (azi Niş, în Iugoslavia), deci adînc în teritoriul roman,
Claudius Il ii zdrobi pe goţi ucigînd pe cimpul de luptă vreo 50 000 dintre
ei, tot după relatarea scriitorilor antici83•
Care va fi fost în acest timp soarta Daciei nu putem şt i, deoarece ne lipseşte
orice ştire privitoare la ea. După domnia lui Gallienus inscripţiile încetează
cu totul în Dacia. Ca urmare, nu cunoaştem nici un singur guvernator
imperial şi nici un procurator al vreuneia dintre cele trei Dacii din
acest răstimp. S-a afirmat că edictul lui Gallienus referitor la interzicerea
accesului senatorilor în armată şi la conducerea legiunilor84, s-ar fi extins sau
ar fi avut ca urmare şi inlocuirea guvernatorilor de rang senatorial ai provinciilor
imperiale cu guvernatori din rîndurile membrilor ordinului ecvestru,
numiţi la inceput agentes vice praesidis, adică locţiitori ai legatului consular
- soluţie la care am văzut că in mod excepţional şi pentru scurtă durată
de timp s-a recurs şi in Dacia , incepind din timpul domniei lui Septimiu Sever85
şi apoi tot mai des pe timpul împăraţilor următori - iar mai tîrziu
praefecti şi praesides86• Totuşi, in unele provincii imperiale, ca Syria, Coele,
Cilicia sau Moesia Inferior, guvernatorii din ordinul senatorial sînt atestaţi
şi după amintitul edict al lui Gallienus, inlocuirea lor făcîndu-se probabil
mai tirziu şi treptat87.
Rămîne deci ca foarte probabil că şi Dacia a continuat să fie condusă pînă
la sfîrşit, adică pînă in primii doi ani de domnie a lui Aurelian, de legati Augusti
pro praetore trium Daciarum de rang consular.
www.cimec.ro
444