Life in roman dacia

multe ori întemeindu-se noi aşezări , în jurul fostelor oraşe, ca de pildă la
Napoca, Apulum , Micia etc. Cu toate acestea, în restul Dac iei, situaţia existentă
pînă aci nu se schimbă dintr-o dată. Descoperirile arheologice legate
de deplasarea goţilor sau a altor seminţii germanice, cum sint tezaurele de la
Crasna (j . Covasna) alcătuite din bare de aur stampilate (ultima efigie a lui
Gratianus, 367 -383)130, de la Feldioara (j. Braşov)131, de la Valea Strîmbă,
constînd din obiecte de aur şi argint, împreună cu monede care sfîrşesc eu
solidi de aur din vremea lui Gratianus132, de la Velţ133 (j. Sibiu) şi de la Simleul
Silvaniei134, rămîn toate, în afara liniei demarcaţionale Mediaş-Palanca
. Situaţia se schimbă abia începînd cu prima jumătate a secolului al
V-lea, mai ales ca urmare a expediţiilor dunărene ale lui Attila , care intrerup
temporar legăturile cu Imperiul roman . Probabil, încă sub dominaţia hunilor,
gepizii se strecoară in Transilvania, pe valea Someşului şi a Mureşului poate,
şi se aşază pe teritoriul fostei provincii Dacia, alături de daco-romani135•
De acum înainte, deosebirile în cultura materială a autohtonilor daco-romani
şi a populaţiilor migratoare se atenuează, alcătuindu-se orizonturi culturale
apropiate. Cu toate acestea, unele aşezări din secolele III şi IV îşi continuă
existenţa , fie pe acelaşi loc, fie in apropiere imediată, şi fie fără întrerupere,
fie după oarecare timp, ca aşezări noi, în care tradiţiile daco-romane sînt
dezvoltate mai departe, ca de pildă la Cipău136, unde aşezarea dăinuieşte şi
în secolele V şi VI, la Taga, unde aşezarea din secolele IV şi V e urmată de
alta, din secolele VII şi VI 11137, sau la Bratei, unde pe o intindere restrînsă
de teren se succed in timp, din secolele IV şi V pînă in secolele VI-VIII, cel
puţin două aşezări şi două necropole, toate cu puternice tradiţii daco-roma·
ne138.
In aceste aşezări, aparţinînd autohtonilor daco-romani, obiecte de caracter
creştin nu mai sînt semnalate. In schimb, descoperirile creştine apar sporadic
în mediul atribuit popoarelor migratoare , atit pe teritoriul fostei provincii
Dacia, de pildă în secolul al V-lea, la Apahida139, sau mai tirziu, in secolul al
VII-lea, la Vereşmort (azi Unirea, j. Alba140) , cit şi in afara lui, "extra provinciam"
, de pildă la Luciu , in Muntenia141, sau la Tapi6gyi:irgye, în Ungaria pe
malul drept al Tisei, in dreptul confluenţei Crişurilorm. Se ştie de altfel şi
din alte surse, că gepizii se încreştinează in masă după biruinţa asupra hunilor,
îmbrăţişînd creştinismul de rit arian şi avînd conducători ecleziastici
proprii143• E probabil , că creştinismul a facilitat şi el apropierea dintre
gepizi şi daco-romani increştinaţi mai de mult.
In ceea ce priveşte circulaţia monetară, după Valentinian, şi mai ales după
Gratianus (375-383), ea slăbeşte treptat, ca urmare, fără îndoială, a tulburărilor
provocate de venirea huni lor şi mai ales după expediţiile nimicitoare ale
lui Attila, de-a lungul Dunării spre sfîrşitul domniei lui Theodosius (408-
450), cind capetele de pod ale Imperiului, de pe malul sting al fluviului, au
fost lichidate. Cu toate acestea, in tot timpul stăpînirii huni lor, in număr mai
www.cimec.ro
480