Life in roman dacia

In general, lapicizii folosesc formulare alcătuite mai de mult şi care s-au
impus prin tradiţie. Ei caută deci să se exprime intr•o latină literară corectă,
totuşi In inscripţii se face simţită şi limba vorbită tn viaţa de toate zilele.
Elementele limbii vorbite se pot recunoaşte tn fonetică, in gramatică şi In
vocabular. Dar studiul inscripţiilor, nu numai din Dacia, ci din tot imperiul,
a dus la constatarea oarecum neaştepată că ea este uimitor de unitară
in tot imperiul. Explicaţia se crede că constă, in afară de caracterul stereotip
al inscripţiilor, în menţinerea unor legături netntrerupte intre diferitele provincii
şi între acestea şi Roma, ceea ce a avut ca urmare evoluţia uniformă a
limbii populare tn tot imperiull3• De aceea, cu greu se pot găsi in inscripţiiJe
din Dacia fenomene de limbă vulgară sau abateri de la latina literară
·care să nu fie întîlnite şi în celelalte provincii, atit in ceea ce priveşte fonetismul,
cit şi morfologia şi sintaxa. De asemenea, in lexicul epigrafic rare
cSînt cuvintele care se intilnesc aproape numai in Dacia. Printre acestea se
numără şi cuvîntul quaestura, care in expresia ex quaestura sua ne intîmpină în
-cinci inscripţii din Dacia, patru din timpul lui Severus Alexander14, iar una
-din timpul domniei lui Filip Arabu}li>. Termenul e folosit ca un derivat al
lui quaestus (cîştig, beneficiu, pradă)18, dar semnificaţia lui nu e suficient
·de clară, ea referindu-se totuşi, fără îndoială, la aerarium militare al corpurilor
de trupă, de sub sanctuarul castruluj17, unde se păstrau atit banii trupei ,
·cît şi ai soldaţilor. In inscripţiile amintite expresia respectivă vrea să spună
că monumentele închinate de corpurile de trţpă din Dacia împăraţilor au
fost ridicate prin mijloacele financiare proprii, nu din ajutoarele primite de
la respectivii împăraţi ( donati"a, indulgentiae, liberalitates) .
In Dacia, ca şi in alte provincii ale imperiului, nu existau şcoli publice,
·organizate şi întreţinute de stat sau de oraşe, nici elementare, nici de grad mai
înalt, nici tn oraşe şi cu atît mai puţin la sate. Nici imperiul, nici condu­
·cerea oraşelor nu s-au ingrijit de răspîndirea măcar a cunoştinţelor elementare
în rîndurile populaţiei, mai ales în provincii. Sistemul sclavagist era de aşa
natură, incit invăţămîntul nu constituia o preocupare publică pentru stat sau
municipalităţi. La oraşe ca şi în centrele mici, cei bogaţi se îngrijeau singuri
de instruirea copiilor, ca şi a unora dintre sclavii lor, fie in familie, sub con­
·ducerea de obicei a unui sclav, fie in şcoli organi'zate.
Instruirea unora dintre sclavi era considerată de stăpînii lor necesară, spre
a-i putea folosi in diferite activităţi, ca "illici, actores, la conducerea vilelor
rustice, a exploatărilor economice publice, arendate de conductores, in comerţ
etc. Sclavii din această categorie erau ştiutori de carte, posedînd o instrucţie
adecvată sarcinilor şi funcţiilor încredinţate de către stăpînii lor. Cît
priveşte pletora de sclavi şi liberţi imperiali, folosiţi ca scribi, secretari,
·contabili, arhivari etc. în administraţia fiscală, vamală sau aceea a minelor
de aur, ei veneau instruiţi gata de la Roma, alţii putînd fi poate instruiţi
in şcoli locale.
www.cimec.ro
341