Life in roman dacia

atracţie de tulburarea temporară a liniştei in timpul războaielor marcomanice,
ale căror urmări au fost remediate în timpul lui Commodus şi mai ales al lui
Septimiu Sever, prin reluarea cu vigoare a activităţii economice şi prin măsuri
eficace pentru întărirea apărării provinciei, putem spune că secolul al II-lea a
însemnat şi pentru Dacia, ca pentru intreg Imperiul roman , o perioadă de
prosperitate economică, de dezvoltare a meşteşugurilor şi comerţului, de
înflorire a vieţii culturale. Iar la avîntul vieţii romane din Dacia oraşele
şi inflorirea vieţii orăşeneşti au contribuit în largă măsură. De roadele
acestei relative prosperităţi, in condiţiile unei societăţi bazate pe relaţii de
exploatare sclavagistă, se bucură, bineinţeles, doar o minoritate de oameni.
Totuşi, pe plan mai general, lumea romană in epoca Antoninilor, iar in ceea
ce priveşte Dacia, şi in perioada Severilor, poate fi considerată ca lumea
cea mai puţin rea din antichitatea sclavagistă.
ln ceea ce priveşte locul şi împrejurările in care s-au intemeiat şi s-au
dezvoltat oraşele in Dacia, constatăm că numai două dintre ele, Ulpia Traiana
şi Napoca, se alcătuiesc departe şi independent de vreun castru militar.
Ele s-au dezvoltat ca oraşe prin excelenţă civile. In schimb, toate celelalte
oraşe, făcînd abstracţie de Malva, despre care ne lipsesc precizările, s-au
întemeiat in imediata apropiere a unui castru , din canabele sau din comunităţile
dezvoltate in jurul lor. Asemenea oraşe s-au intemeiat mai intii
in vremea lui Hadrian (Drobeta poate şi Romula), apoi a lui Marcus Aurelius
(Apulum), dar cele mai multe au fost întemeiate de către Septimiu Sever,
ceea ce este in concordanţă cu politica sa internă, prin care el a acordat o
deosebită atenţie armatei, mai ales celei din provinciile dunărene, pe care s-a
sprijinit şi a favorizat-o. Cu toate acestea, cele mai multe dintre oraşele
întemeiate Ungă castre, printre care Drobeta, Dierna, Romula, Apulum,
in dezvoltarea lor ulterioară nu au depins numai de elementul militar, ci
s-au transformat in centre cu populaţie numeroasă, angajată in diverse
activităţi economice, administrative şi culturale.
Cu privire la dispunerea geografică a oraşelor, constatăm că in afară de
Drobeta, situată în faţa podului peste Dunăre, şi de Romula, întemeiată
aproape de limesul de pe Olt, pe drumul de la Sucidava spre Apulum, prin
pasul Turnu Roşu, toate celelalte oraşe ale Daciei se înşiră ca nişte mărgele
de-a lungul marelui drum imperial care străbate provincia de la Dunăre
pînă la extremitatea de nord a ei, la Porolissum. Ampelum poate fi considerat
ca aşezat tot pe această mare arteră de comunicaţie, de care se leagă cu un
drum de derivaţie. In schimb, la est de drumul imperial, pînă la Carpaţi,
nu a luat fiinţă nici un oraş roman. Acesta rămîne prin excelenţă ca un teritoriu
rural, fără oraşe şi fără viaţă urbană.
Unele dintre oraşele din Dacia care aveau rangul de colonii au fost investite
şi cu dreptul italie (ius Italicum}, ceea ce insemna punerea lor in aceeaşi
situaţie cu oraşele din Italia, atrăgînd printre alte avantaje şi scutirea de
www.cimec.ro
184