Life in roman dacia

liare , pentru cohortele pretoriene şi garda imperială de la Roma, ca şi, în
fine, la toţi cei care ca negustori şi oameni de afaceri se deplasează temporar
sau se stabilesc definitiv in afara provinciei Dacia, în care unii se întorc
sau cu care întreţin, un timp cel puţin, legături.
De aceea, studiul religiilor din Dacia constituie unul din cele mai interesante
capitole ale istoriei culturii sale spirituale. Numeroasele studii, generale
sau particulare, privitoare la ansamblul divinităţilor din Dacia, la
cîte un grup dintre ele, la cite o divinitate in parte sau la un singur monument
sau inscripţie, au lămurit variate probleme privind cultele din Dacia
romană, pe care noi nu le putem discuta in lucrarea de faţă, de aceea ne vom
mulţ.umi cu o foarte scurtă prezentare de sinteză, pe baza studiilor existente,
relevind doar ocazional unele particularităţi sau ştiri mai noi.
Locul de frunte intre divinităţile venerate în Dacia îl ocupă fireşte cele
ale pantheonului roman, din care, în primul rînd, fac parte vechile divinităţi
romane, di indigetes, apoi cele de origine italică, grecească, celtică, orientală
sau noile divinităţi i personificări abstracte. Dintre divinităţile romane,
cel mai răspindit cult este şi in Dacia cel al zeului suprem Juppiter,
numit de cele mai multe ori Juppiter Optimus Maximus, dar purtînd şi alte
epitete ca fulgurator, sta tor, conservator, defensor et tu ta tor, custos131 , victor,
depulsor132, monitor etc. Ca primul zeu al Olimpului (princeps) şi al imperiului
, Juppiter are cele mai multe epitete în inscripţii şi apare asociat cu multe
alte divinităţi. Altarele închinate lui I.O.M. luno Regina şi Minerva la Sarmizegetusa133,
Apulum134 şi Napoca135 ar putea constitui un indiciu pentru
existenţa în aceste trei oraşe a cite unui Capitoliu, triada capitolină fiind
probabil protectoarea celor trei oraşe. Dedicaţiile au un caracter oficial prin
calitatea dedicanţilor, magistraţi municipali, comandanţi de legiune, procuratori
imperiali, soldaţi din legiunea V Macedonica.
luno apare in inscripţii adeseori împreună cu alte divinităţi şi poartă
frecvent epite tul de Regina138, care evidenţiază caracterul oficial al cultului
său137• In schimb, nesigur rămine epitetul de genetrix de pe un altar de la
Alburnus Maior138, care ar designa-o, dacă s-ar putea dovedi a fi totuşi real,
ca zeiţă-mamă ( Stammuter) a poporului roman, corespunzătoare zeiţei
Venus genetrix. La fel de nesigur este şi epitetul de Semlia, de pe o inscripţie
de la Apulum139 altfel necunoscut din alte părţi şi care poate fi mai degrabă
o transcriere greşită in loc de Regina, cum presupune Mommsen. O dedicaţie
făcută la Apulum de către un comandant al legi un ii XII 1 G(emina), C.Caerellius
Sabinus, şi de soţia sa Furidia Pollitta, dă Iunonei epitetul de "zeiţă
strămoşească", lunoni Reginae Populoniae deae patriar140, care ne trimite
la ţinutul osco-sabellic din Italia, unde zeiţa era vene rată sub acest nume141
şi de unde erau originari cei doi dedicanţi sau unul dintre ei. Ceilalţi dedicanţi
ai Iunonei in Dacia sint fără excepţ,ie bărbaţi, ceea ce subliniază iarăşi
www.cimec.ro
360