Life in roman dacia

a cuceri şi anexa Dacia, Imperiul roman era interesat din motive de ordin strategic,
politic şi economic pentru menţinerea cit mai indelungată şi cit mai
buna consolidare a stăpînirii sale asupra teritoriului cucerit. De aceea, pentru
a-şi putea îndeplini misiunea ce-i revenea în cadrul politicii, noua provincie
am văzut că a fost de la început transformată intr-o puternică fortăreaţă,
înfiptă în mij locul "lumii barbare" . Dar pentru ca această fortăreaţă să-şi
poată indeplini cu succes misiunea ce-i revenea in cadrul politicii generale a
imperiului şi de a-i fi cit mai utilă din punct de vedere economic acestuia,
care conta pe venituri însemnate din noua provincie, imperiul a fost conştient
că trebuie să-şi asigure in teritoriile anexate o bază socială largă şi sigură,
adică credincioasă intereselor lui gi a clasei conducătoare de la Roma. In
felul acesta imperiul, ajuns la apgeul expansiunii şi puterii sale, credea
a-şi putea consolida întreaga stăpînire şi poziţia sa la Dunărea de jos, punind
la adăpost teritoriile de la sud de marele fluviu. Coloniştii şi toţi noii veniţi
s-au legat prin interese economice de pămîntul Dac iei. Această legătură cu
teritoriul Daciei se oglindeşte şi în numeroasele monumente închinate nu
numai de către particulari, ci şi de către persoanele oficiale din conducerea
provinciei divinităţi lor abstracte, simbolizînd geniile protectoare ale acestui
pămînt : Dacia, Terra Daciae, Terra Mater, Genius Daciarum, Daciae Tres,
Dii deae Daciarum et Terr( a) ( Mater fl2•
Dar coloniştii romani nu au fost singurii locuitori ai Daciei. Ei nu au venit
înlr-o terra deserta, inainte de cucerire Dacia fiind o tară cu populaţie numeroasă.
Inscripţiile îi atestă, e adevărat, aproape numai pe colonişti, dar e
ştiut că in epoca romană puţini erau cei în stare să ridice monumente şi
inscripţ-ii. Aceştia erau in primul rînd coloniştii înstăriţi, "orăşeni iubitori
de fast şi eternizare epigrafică", cum i-a caracterizat un istoric al nostruaa.
In schimb , populaţia nevoiaşă, mai ales cea din lumea satelor, a rămas anonimă,
fiind prea puţin documentată de inscripţii şi în general de izvoarele
scrise. De aceea, ştirile privitoare la populaţia autohtonă, care în cea m_!li
mare parle continuă să trăiască în formele tradiţionale, patriarhale, de viaţă,
sint prea puţine, în contrast cu numărul ei mare. Situaţ,ia de populaţie supusă,
menilă a susţine doar prin munca ci istovitoare intreg edificiul măreţ al stăpînirii
J•omane, nu i-a permis să se manifeste decît rareori în formele superioare
de cultură introduse de noii stăpîni. Acei dintre autohtoni care se ridică
la situaţii mai bune îşi iau nume romane. De aceea, prezenţa populaţiei autohtone
în Dacia a putut fi numai cu greu sesizată, şi nu de la început, în documentarea
privitoare la epoca romană.
www.cimec.ro
256