Life in roman dacia

La sumele primite ca stipendium se adăugau împărţirile ocazionale de bani,
donati"a, făcute de împăraţi, care dacă in secolul al II-lea sînt foarte rare
pe seama soldaţilor din legiuni, ele fiind atribuite aproape numai soldaţi lor
din garda imperială , începînd cu Septimiu Sever se înmulţesc. La ieirea
din armată, veteranul primea o substanţială recompensă, praemia mihtiae,
de 3 000 denari, instituită de Augustus11 şi menţinută neschimbată pînă
in secolul al III-lea. Dar din cauza dificultăţii de a plăti aceste praemia militiae
în bani, împăraţii recurg la distribuirea de pămînturi (missio agraria)
şi întemeierea de colonii de veterani. Aşa cum observă însă şi istoricul italian
G. Forni în cartea sa despre recrutarea legiunilor (1953), lunga serie a intemeierilor
de asemenea colonii militare se întrerupe pentru totdeauna cu Hadrian,
pentru că nu mai exista posibilitatea de a obţine terenuri pentru adsignare
(atribuire de pămînturi), preţul lor, cînd ele trebuie să fie cumpărate, fiind
prea ridicat 12•
ln Dacia, pe timpul lui Traian, au rămas se pare trei legiuni, de aceea
guvernatorul provinciei era un legatus de rang consular. Una dintre legiunile
care au făcut parte din armata Daciei in vremea lui Traian a fost legio 1111
Fla"ia fe lix. Ea a participat la războaiele dacice şi probabil că după primul
război dacic a făcut parte din armata de ocupaţie lăsată în teritoriile din
sudul Daciei rămase în stăpînirea romanilor. Se pare, de asemenea, cum ar
indica recentele săpături arheologice, că ea a staţionat in acest timp in marele
castru de pămînt de la Berzobis, pe drumul dintre Lederata şi Tibiscum.
Cărămizi cu ştampila legiunii s-au găsit şi in alte localităţi din Banat (Băile
Herculane, Mehadia, Panciova , Palanca, Pojejena Sîrbească, Denta, Surducu)
Mare )13, ca şi la Drobeta14 şi mai la nou Sucidava16, dovedind probabil prezenţa
unor detaşamente ale legiunii şi in aceste localităţi din Dacia Inferior,
fie în timpul războaielor de cucerire ale lui Traian , fie cu prilejul evenimentelor
de la inceputul domniei lui Hadrian. După terminarea celui de-al doilea
război dacic ea a fost transferată in regiunea din jurul noii capitale a provinciei,
unde a lăsat urme sigure . Se pare că efectivele ei au staţionat ca detaşamente
in mai multe localităţi din sudul Daciei. Unul dintre aceste detaşamente
a staţionat la Grădiştea Muncelului, pe locul cetăţii dacice de la Sarmizegethusa
regia, pe care o reface şi o adaptează pentru nevoile ei şi lîngă care
clădeşte o baie de piatră. Numele ei, LEG IIII FF, a fost săpat pe trei blocuri
de piatră găsite în zidul cetăţii18• Misiunea ei era de a supraveghea fosta
reşedinţă a regilor daci, spre a preveni orice incercare de regrupare a dacilor
in acest loc. Alte detaşamente ale legiunii par să fi staţionat in jurul Ulpiei
Traiane, iar efective mai mici erau răspîndite in diferite alte localităţi, mai
ales de-a lungul Mureşului, pe drumul spre Pannonia. Cărămizi cu ştampila
legiunii se cunosc de la Apulum17, Ulpia Traiana18, Reea19, şi Aradul Nou20•
De asemenea, patru inscripţii au fost puse de ofiţerii din această legiune. La
Micia, centurionul Q. Licinius Macrinus ridică un altar lui LO.M. Helio-
www.cimec.ro
182