Life in roman dacia

cu privire la direcţia de unde venea primejdia, anume dinspre est. Lucrurile
par să se fi liniştit repede, deoarece o diplomă militară din 23 februarie 144
atestă masive lăsări la vatră din trupele auxiliare ale Daciei Superior aflate
sub comanda legatului provinciei Q. Mustius Priscus124, ajuns în acelaşi
an consul la Roma. Din enumerarea corpurilor de trupă, anume trei ale şi
10 cohorte, rezultă că unele de curînd fuseseră aduse in Dacia, acum fiind
mai întîi menţionate epigrafic în provincia noastră.
Mai grele şi mai indelungate au fost însă, după cît se pare, luptele duse
tot împotriva dacilor liberi spre sfîrşitul domniei lu i Antoninus Pius, prin
anii 156-157. Spre a face faţă situaţiei, au fost aduse din alte provincii
noi trupe în Dacia, printre care l'exillarii Africae et Mauretaniae Caesariensis
şi Mauri gentiles, după cum rezultă din trei diplome militare, dintre care
prima datează din 13 decembrie 157125, a doua din 8 iulie 158126, acestea
enumerînd trupe din Dacia Superior aflate sub comanda legatului provinciei
l\1. Statius Priscus, iar a treia din 27 septembrie 158 (sau 159), menţionînd trupe
din Dacia Porolissensis aflate sub comanda procuratorului provinciei M. Macrinius
Vindex127• Aceste masive şi repetate lăsări la vatră sînt poate un indiciu
despre nevoia lăsării imediate la vatră a soldaţilor al căror stagiu era implinit
şi care erau epuizaţi ca urmare a violenţei luptelor. Luptele au fost ccnduse
de legatul Daciei superioare M. Statius Priscus, şi la ele, în afară de trupele
auxiliare, a participat şi legiunea XIII Gemina, cu acest prilej probabil
distinsă cu epitetul de pia fidelis, devotată şi credincioasă. Legiunea e amintită
şi pe un altar închinat la Apulum lui Jupiter Optimus Maximus şi "adunării
zeilor şi zeiţelor" pentru "salvarea Imperiului roman şi virtutea legiunii
XIII Gemina" ( pro salute imperii Romani et !'irtute legionis XI 11 Geminac )128,
în anul 158, cindM. Statius Priscus era consul designat pentru anul următm 129•
Legatul însuşi închină un altar zeiţei Victoria Augusta, pentru sănătatea
împăratului, tocmai la Grădişea Muncelului130, la Sub Cununi, in apropierea
ruinelor fostei reşedinţe a lui Decebal . Actul este foarte semnificativ, el
arătînd nu numai că locul acela era încă venerat, existînd probabil acolo,
din vremea războaielor de cucerire, un sanctuar roman, la care se aduceau
poate anual jertfe, ci şi pentru că biruinţa de acum evoca oarecum pe cea
de pe vremea împăratului Traian. Actul pare oricum să indice impotriva
cu i s-a obţinut biruinţa, anume impotriva dacilor liberi.
La Roma, numeroase emisiuni monetare trîmbiţează biruinţa pe care nu o
precizează însă prin legende explicative131• Deşi oficial Antoninus Pius,
consecvent opiniilor sale, nu a purtat nici un epitet de biruitor, două inscripţii
africane - una de la Mons132, chiar din anul 157, alta de la Cartagina 133,
din anii 145-161 -ii dau titlul triumfal de Dacicus.
Aceste lupte duse la hotarele Daciei au determinat îngroparea a două mari
tezaure, unul descoperit în 1908 la Viştea, lîngă Clujl34, ultimele monede fiind
din 156, altul de 3 200 de denari de argint, descoperit in 1961 la Sălaşuri
www.cimec.ro
55