Life in roman dacia

igid, ci după cum permiteau scena şi natura monumentului. E posibil de
altfel ca pe medalionul de la Micia faptul că copilul cu rechizitele şcolare ţine
două degete de la mina stingă ridicaţe; iar copilul de alături pare de asemenea
că ţine degetul mare de la mina dreaptă ridicat să nu fie intimplător, ci să
facă aluzie la obiceiul atit de răspîndit in antichitate al învăţării computului
prin mimica degetelor2s.
Ca o dovadă a răspindirii scrisului putem invoca şi numeroasele condeie
de scris, stili, din bronz sau din os, descoperite in aşezări şi in castre . Materialul
pe care se scria era mai intii papirusul şi pergamentul, care in Dacia nu
credem că se vor fi folosit de către toţi şcolarii, fiind prea scumpe, mai la
indemina lor fiind tăbliţele de lemn unse cu ceară, confecţionate in Dacia
de felul celor descoperite in galeriile de la Alburnus Maior, şi mai ales cărămizile
de lut, de felul celor amintite mai sus.
Un frumos perete de ediculă funerară de la Zam (j. Cluj) înfăţişează pe
defunct, un bărbat in virstă, ţinînd intr-o mină un sul infăşurat, iar la şoldul
drept un obiect care foarte probabil este o călimară cu pene de scris (theca
calamaris), cu ajutorul căreia se scria pe clasicul material de scris papirus.
Inelul cu sigiliu care-I poartă pe deget sugerează ideea că ar fi vorba de un
magistrat sau de un alt demnitar civil, poate de la Napoca, cum presupune
cercetătoarea L. Ţeposu-David, la locul descoperirii monumentului, unde
a fost inmormintat, el avind poate o 11illa rustica29•
Există deci dovezi destul de numeroase că in Dacia scrisul a fost larg răs- 1
pindit, mai ales în oraşe, printre soldaţi şi chiar printre sclavii imperiali sau \
privaţi, cum trebuie să presupunem că era de pildă Secundus Cassi Palumbi ser­
I'US a[ctor], care in numele stăpinului său depune suma de 267 de denari în
asociaţia de tmfrumut întemeiată in 167 la Deusara, Ungă Alburnus Maior30•
In mediul rura insă, dacă facem abstracţie de vilele rustice şi de proprietarii
funciari mai mari, ca şi de soldaţii din castre, scrisul a rămas mai puţin râspindit,
judecind chiar după numărul relativ mic de inscripţii, in mediul
rural şi mai ales in satele de autohtoni, unde pînă acum lipsesc cu totul urmele
epigrafice. Analfabeţi erau şi unii dintre coloniştii peregrini. Am amintit
mai sus că vreo patru tăbliţe cerate sint scrise de cite o terţă persoană, probabil
scrib de profesie, cu motivarea că ce] care l-a so-licitat şi care este unul
dintre contractanţii actului declară că nu ştie carte să scrie, quia se litteras
scire nega11it81•
In sistemul de învăţămînt roman din vremea imperiului o treaptă o constituia
şcoala condusă de un grammaticus, care obişnuit îşi ţinea lecţiile tot intr-o
mică incăpere din for. Invăţămîntul secundar, cum l-am putea numi,
era şi mai puţin răspîndit, numai in oraşe şi numai pe seama copiilor, băieţi şi
fete, din familiile aristocraţiei municipale, singurele care puteau să-şi permită
a da odraslelor o instruire la un nivel mai tnalt. In şcoala gramaticului se învăţa
literatura clasică, latină şi greacă, şi celelalte arte liberale, artes libe-
www.cimec.ro
343