Life in roman dacia

ar data tncă din vremea lui Hadrian, cum se presupune de către unii, e sigur,
după cum rezultă din descoperirile arheologice, că sub Septemiu Sever este
organizat sistematic şi întărit cu castre.
Opera începută de Septimiu Sever în Dacia este apoi continuată cu mult
interes de către fiul său, împăratul Caracalla, care ia măsuri de mare amploare
pentru întărirea graniţei de vest, nord şi nord-est a Daciei, de la Micia, pînă
la Porolissum şi de aci mai departe, pînă la Inlăceni. Cu sprijinul său şi al
mamei sale Iulia Domna, marele castru de la Porolissum, de pe dealul Pomet,
distrus probabil în timpul războaielor marcomanice, a fost refăcut din temelii
după cum mărturisesc trei inscripţii cu numele lui descoperite in ruinele
castrului372 şi după cum reiese şi din observaţiile făcute cu prilejul cercetărilor
arheologice. Tot in vremea lui Caracalla au fost refăcute castrele de la
Căşei373, Inlăceni374 şi Buciumi375, după cum dovedesc inscripţiile închinate
in aceste castre împăratului şi mamei sale. Poate tot pe timpul lui Caracalla
au fost refăcute şi alte castre, ca cele de la Bologa, Ilişua şi Micia, în privinţa
cărora ne lipsesc însă pînă acum dovezile epigrafice sigure.
Cercetarea arheologică a castrelor din Dacia a început încă din secolul
trecut şi ea a continuat, mai mult sau mai puţin sistematic, pînă astăzi, cînd
nu putem spune totuşi că cercetarea ar putea fi considerată ca încheiată. Ea
este tncă in curs de desfăşurare şi va trebui să continue încă citva timp. Unele
castre au fost cercetate în trecut numai prin sondaje sau prin observaţii de
suprafaţă, la altele cercetarea, deşi mai extinsă, nu a fost destul de sistematică
şi observaţiile nu au fost înregistrate totdeauna cu suficientă pricepere.
De aceea, la unele castre cercetarea a trebuit să fie reluată in ultimii ani cu
rezultate mai bune. Unele castre abia dacă au fost sesizate că există pe teren ,
iar urmele altora se crede că au dispărut, iar existenţa altora e doar postulată
tn anumite localităţi, fără ca ele să fi putut fi şi identificate pe teren. Pînă
acum lipseşte un studiu de ansamblu asupra castrelor din Dacia, ca şi asupra
elementelor constitutive, trăsăturile generale şi particularităţile lor. In cele
ce urmează ne mărginim să relevăm elementele şi trăsăturile mai generale
ale castrelor, dar şi unele particularităţi ale castrametaţiei din Dacia.
In general, castrele de piatră din Dacia corespund tipului şi prescripţiilor
descrise şi recomandate de către tratatul despre construirea castrelor, atribuit
pe nedrept lui Hyginus şi datind, de fapt, fie din a doua jumătate a secolului
al II-lea de prin 170-175, după părerea istoricului englez E. Birley,
tmpărtăşită şi de H.G. Pflaum376, fie din secolul al III-lea, cum cred alţii.
Forma lor este de obicei dreptunghiulară, specifică epocii, mai rar pătrată,
ca in epoca republicană. Castrele patrulatere din Dacia se apropie adeseori
prin dimensiunile lor de castra tertiata, pe care le recomandă Pseudo­
Hyginus, la care raportul dintre lungime şi lăţime este de 2 la 3 m 377•
Ele sint situate obişnuit in vale sau pe cite o terasă din apropierea unui riu,
dacă nu chiar la confluenţa a două riuri. Prin aceasta, mai ales dacă au in
www.cimec.ro