Life in roman dacia

CAP ITOLUL IV
ARMATA ŞI SISTEl\IUL DE APĂRARE A PROVINCIEI
CONSIDERAŢII GENERALE
Cucerită printr-un efort militar suprem, Dacia, citadelă înaintată dincolo
de linia naturală de graniţă pe care o constituia Dunărea , uriaş cap de pod
în mij locul popoarelor şi seminţiilor libere de la norodul marelui fluviu, a
putut fi păstrată de către Imperiul roman în stăpînirea sa peste un secol şi jumătate
numai prin menţinerea in noua provincie a unui însemnat număr de trupe şi
prin organizarea unei cît mai bune şi mereu mai puternice apărări a graniţelor.
Apărarea Daciei a constituit pentru imperiu o permanentă preocupare,
de la care împăraţii nu s-au putut abate. Direct sau prin legaţii lor, ei s-au
străduit necontenit să apere hotarele provinciei, să înlăture prin toate mijloacele
primejdiile care se iveau şi să ridice tot mai puternice fortificaţii,
care se descurajeze pe duşmanii dinafară şi să uşureze cît mai mult misiunea
trupelor încredinţate cu apărarea provinciei. Dacia prezenta pentru Imperiul
roman mari şi multiple interese de ordin economic, politic şi strategic-militar.
De aceea imperiul, neprecupeţind nici un efort şi nici un sacrificiu material,
a făcut tot ce i-a stat in putinţă pentru a păstra in stăpînirea sa ctt
mai indelung provincia cucerită de Traian.
Dacia era o ţară bogată, cu mari resurse economice, proaspete şi neepuizate,
a căror exploatare aducea mari venituri fiscului imperial. De asemenea,
foarte devreme un mare număr de cetăţeni se stabiliseră şi işi creaseră condiţii
bune de viaţă in noua provincie. De aceea, numai gindul de a abandona
provincia din nordul Dunării, atribuit de tradiţia istorică antică lui Hadrian,
era privit ca inoportun şi menit să fie motiv de dezaprobare şi discreditare
a politicii oricărui împărat. Prestigiul politic al imperiului impunea
apărarea provinciei din nordul Dunării, oricîte greutăţi ar fi intimpinat.
Pe de altă parte, in sistemul mai general de apărare a imperiului la Dunărea
de mijloc şi de jos, Daciei îi revenea un rol important, acela de a sparge unitatea
lumii barbare din această parte, împiedicînd unirea diferitelor popoare
şi ingreuind legăturile dintre ele. lnfiptă ca o fortăreaţă in mijlocul acestei
lumi, Dacia despărţea popoarele din interiorul arcului carpatic şi pe cele care
locuiau la Dunărea de mij loc de cele dinafara munţilor Carpaţi, pînă la ţărmurile
de vest şi de nord ale Pontului Euxin. Prin prezenţa acestui puternic
bastion la nordul Dunării apărarea imperiului la Dunărea de mijloc şi de jos
era mult uşurată. Buna apărare a Daciei asigura totodată liniştea teritoriilor
romane din sudul Dunării. Pe de altă parte, prezenţa romanilor in Dacia,
provincie cu cele mai lungi frontiere spre lumea barbară, le permitea să supra-
www.cimec.ro
176