Life in roman dacia

Yaletudinaria. Cu toate acestea, ştirile epigrafice şi arheologice despre medici
şi despre medicina în Dacia nu sînt prea bogate, chiar în comparaţie cu alte
provincii. Un singur medic militar este atestat epigrafic la Drobeta, anume
M. Val(erius) M.f(ilius) Longinu[s], med(icus) leg (ionis) Vll Cl(audiae),
de la Viminacium, în Moesia Superior. El moare în vîrstă de-abia de 23 de ani
şi este inmormintat de părinţii săi la Drobeta, de unde era originar, şi al
cărui consiliu de conducere îi acordase în chip onorific ornamentele decurionale,
orn (atus) ornament(is) decu[r(ionalibus)J a sp lendid(issimo) ordin(e)
m(unicipii) H (adriani) D(robetae), cum precizează epitafuP26. Numele
altor doi medici oculişti din Dacia ne sînt cunoscute de pe ştampilele pentru
reţete ale acestora, scrise invers pe cîte o bară prismatică de piatră care urma
să se imprime pe medicamentul din pastă. Dintre cele două ştampile de ocu­
Jişti, signacula oculariorum, una s-a găsit la Apulum şi aparţine medicului
T. A ttius DiYixtus, conţinînd patru reţete127, iar a doua, cu trei reţete, a
fost descoperită la Girbou (j. Sălaj) şi aparţine oculistului P. Corcoloniusi2s.
Reţetele se referă la trahomă, boală răspîndită din Orient, sau la alte conjunctivite
mai uşoare129.
Practica chirurgiei în Dacia este dovedită de numeroase instrumente medicale
ieşite la iveală la Apulum130, Micia, Potaissa, Porolissum131. Ele constau
din sonde, ace, bisturii, linguri, spatule şi pense, toate din bronz. Tot ca
instrumente cu întrebuinţare medicală trebuie considerate şi cinci vase mici
de sticlă cu tub de scurgere la cioc, folosite ca biberoane, gutti, pentru alăptarea
sugarilor132, dintre care unul a fost găsit la Potaissa intr-un mormînt
de cărămidă al unui sugar133. Două asemenea biberoane din ceramică au
fost semnalate recent în Muzeul din Tg. Mureş134•
Romanii au cunoscut şi efectele curative ale izvoarelor termale din Dacia,
pe care le-au folosit pentru căutarea sănătăţii şi totodată pentru recreere.
Am arătat că o dezvoltare urbanistică au luat staţiunile balneare de la Ad
Mediam (Băile Herculane), Aquae (Călan) şi Germisara (Geoagiu)l36. ln
Dacia Inferior au fost folosite băile cu ape termale de la Săcelu (j . Gorj),
de unde se cunoaşte un altar închinat lui Aesculap şi Hygia136, ca şi nămo lui
şi apa curati vă in bolile reumatice de la Bala (j . Mehedinţi), unde s-au găsit
albii de lemn şi monede romane aruncate ca ofrandă de către suferinzim.
In schimb, se pare că romanii nu au folosit in scop terapeutic apele sărate
din Dacia, după cum se poate deduce din lipsa dedicaţiilor către Aesculap
şi Hygia sau alţi zei vindecători, ca şi a oricăror urme de construcţii romane
de altfel in vecinătatea lacului sărat de la Potaissa, de pildă, sau a celor
de la Ocna Sibiului. Acolo unde apele termale au fost folosite potrivit obiceiului
larg răspîndit in epoca romană, drept mulţumire pentru refacerea sănătăţii
cei veniţi la băi închină altare zeilor vindecători, lui Aesculap şi Hygia,
lui Hercules inYictus, nimfelor, zeilor şi puterii apelor, Dis et numinibusaquarum,
geniului locului, Genio loci, izvoarelor calde, fontilJus calidis138 etc.
www.cimec.ro
420