Life in roman dacia

torit cu Antonia Valentina, fiica lui M. Antonius Valentinus, de asemenea
sacerdos arae Augusti38, pe vremea lui Gordian III, şi a soţ.iei aceluia, Anton ia
\'alentina39•
O altă familie cu mai multe ramificaţii este a lui P. Aelius Antipater de
la Apulum. Un fiu şi o fiică din această familie au fost adoptaţi de un
foRt ofiţer originar sau stabilit ulterior la Fulminium, in Umbria, P. Aelius
\1arcellus, ajuns patron şi decurion al coloniei Apulum40•
De cele mai multe ori însă inscripţiile, mai ales funerare şi votive , nu
umintesc decit două generaţii ale aceleiaşi familii, mai rar trei (părinţi, copii,
nepoţi). Ele nu ne dau decît rareori posibilitatea să stabilim vreo legătură
intre diferitele familii, chiar cind e Yorba de omonimi. Căsătoriile se făceau
obişnuit între persoanele din aceeaşi clasă şi categorie socială. Totuşi, nu
lipsesc exemple de căsători i ale unor femei libere cu sclavi, privaţi şi mai
;: les imperiali41•
Inscrippile, mai ales cele funerare, fac amintire de cele mai variate legături
de familie, prin termenii de înrudire respectivi. Cel mai frecvent dintre aceşti
lcrmeni este cel de coniux (scris uneori coiux), care designează atît pe soţ,
dt şi pe soţie42• Uneori însă se folosesr şi termenii de maritus şi marita43•
Tcrmenul de conpar pentru so(,îc pare să se citească pc o inscripţie din estul
l>aciei (mar (itus) conpari? )44• Alteori se foloseşte denumirea de uxor45• Doar
poetic, într-o inscripţie redactată în versuri , o soţie e numită puella46• Ranori
soţul e numit "irginius47• Foarte frecvent este numele de parentes, părinţi,
··a şi cele de pater şi mater, tată şi mamă. O dată s&vorbeşte de tutores, tutori
ai celor trei fii, Pulcher, Romana şi Aquileiensis, ai lui T. Fabius Ibliomarus,
de la Apulum48• Copiii sînt numiţi cu termenul generic de filii (filius,
(ilia). Se întîlneşte însă şi numirea de nates49, cea de copil bun, puer bonus50 ,
iur cea de pupilus parc să fie folosită într-o inscripţie în sensul de fiu natural51,
In loc de spurius. Cei adoptaţi, adopti"us, adop ti"a, treceau în ginta celui
c·are îi adopta, dar îşi păstrau vechiul nume, la are adăugau însă cognomcnul
noulu i părinte, după cum rezultă din exemplul, deja citat, al celor doi
fii ai lui P. Aelius Antipater, de la Apulum, adoptaţi se pare de o rudenie
u lor, purtînd în orice caz acelaşi nomen gentile de Aelius, astfel că unul din
adoptaţi se numeşte P. Aelius Antipater Marcellus, iar sora lui Publia Aelia
luliana Marcella52• Frecvente sînt în inscripţii nuniele de frater şi soror,
frate şi soră, ca şi cele de nepos5=1, nep ta54 sau nepotes55• Se aminteşte de asemenea
in inscripţii de ginere, gener56, de noră, nurus57 şi de mai multe ori de
ocru , socer58, o dată de unchi , a"unculus59• Mammulus, bunic, e folosit intr-o
mstTipţie ca nume propriu, dar şi ca alintare0. La "lif'ia unul pune un epitaf
altui bărbat în calitate de adfinis61, care pare să insemne nu simplu vecin , ci
o rudenie prin alianţă sau prin legămînt.
Alumni, amintiţi în două inscripţii din Dacia62, pare să se refere la copii
c rPsruţ-Î6\ una dintre ele, o inscripţie votivă, făcînd chiar specificarea că este
www.cimec.ro
413