Life in roman dacia

o suprafaţă de circa 32 ha, aproximativ egală cu aceea a Ulpiei Traiane.
Forul oraşului pare să coincidă, tot după indicaţia descoperirilor arheologice,
cu centrul oraşului actual, care se găseşte in Piaţa Libertăţii. Oraşul
s-a întins însă şi in afara pomeriului, a zidurilor, de cealaltă parte a Someşului
Mic, mai ales pe pantele insorite ale dealului Cetăţuii, unde se cultiva
se pare viţa-de-vie.
Dar oraşul cel mai intins teritorial, mai dezvoltat ca urbanistică, cu cea
mai numeroasă populaţie şi cel mai infloritor din punct de vedere economic
din Dacia a fost Apulum (Alba Iulia). El s-a dezvoltat ca important centru
militar, administrativ, agricol, comercial şi meşteşugăresc, în cîmpia fertilă
a Mureşului mij lociu, la intretăierea a numeroase artere de comunicaţie.
Ceea ce a condiţionat de la inceput alcătuirea aici a mai multor aşezări,
dezvoltate succesiv, a fost existenţa cashului legiunii XIII G(mina, ale cărui
urme au fost identificate pe dealul Cetăţuii, pe locul unde la inceputul
secolului al XVIII-lea s-a construit cetatea lui Carol al VI-lea, impăratul
Austriei, ale cărei ziduri stau pînă astăzi in picioare. La condiţiile care au
favorizat dezvoltarea oraşului Apulum trebuie să adăugăm şi apropierea
de regiunea auriferă din Munţii Apuseni, în primul rind de centrul administraţiei
minelor de aur de la Ampelum, cu a cărui pază era încredinţată legiunea
XIII Gemina. Mai putem de asemenea aminti existenţa unui port la
Mureş, pe care se făcea un intens trafic fluvial, după cum rezultă din atestarea
epigrafică a unui colegiu de corăbieri.
Dar ceea ce se rEmarcă de la inceput in Apulum este că prezenţa lEgiunii
a determinat o dezvoltare puţin deosebită a aşezărilor omeneşti aici la Apulum
faţă de a celorlalte oraşe din Dacia. Un fapt cu totul rar in intreg imperiul
şi unic, fireşte, in Dacia, este că in succesiunea acestor aşezări aici
există concomitent, cel puţin o perioadă de timp, două oraşe.
Cea mai veche comunitate de cetăţeni romani, formată din veterani, din
familiile soldaţilor şi din nelipsiţii negustori şi meşteşugari care însoţeau
peste tot legiunile, s-a alcătuit fără îndoială încă din primii ani după cucerire,
după cum dovedesc mai multe inscripţii, dintre care una datînd sigur
din vremea domniei împăratului Traian, anume cea de pe un altar
inchinat unei divinităţi, probabil celtice, Dominae et D( eae ? }, pentru sănătatea
împăratului Traian de către un veteran al legiunii 1 Adiutrix pia fidelis,
cu numele de L. Antonius Apollinaris42• S-a presupus că această primă
comunitate depindea într-un fel oarecare de Sarmizegetusa, ceea ce ar putea
fi intr-o oarecare măsură adevărat, avînd in vedere că la acea dată singura
colonie existentă in Dacia era Ulpia Traiana, iar guvernatorul consular al
provinciei, deşi îşi avea reşedinţa la Ulpia Traiana era adeseori nevoit să
se deplaseze la Apulum, sediu de legiune, decit la Ulpia Traiana. Dar nu
există nici o dovadă că Traian ar fi fondatorul unei colonia Apulensis, inscrisă
in tribul Papiria, al împăratului, ca şi (Jlpia Traiana43• Dintre cei
www.cimec.ro
125