Life in roman dacia

de loturi de cîte 100 de iugăre şi chiar mai mulL. După constatările cercetătorilor
moderni, în medie, mărimea unei parcele acordate veteranilor era de
1 km2, ceea ce corespunde la 400 de jugera6• Mărimea parcPlelor atribuite
este astfel corespunzătoare proprietăţii agrare a decurionilor, membri ai consiliilor
orăşeneşti, ceea ce şi explică de fapt frecventa documentare a veteranilor
ca membri ai ordinului decurionilor. De altfel, se ştie că în epoca imperială
mărimea parcelelor atribuite veteranilor depindea în primul rind de
gradul fiecăruia (secundum gradum militiae) . Subofiţerii primeau cite un
lot dublu faţă de al soldatului de rînd, iar centurionii, unul dublu faţ,ă rle al
subofiţerilor. Mărimea parcelelor mai era în funcţie de calitatea pămîntului şi
de numărul coloniştilor, în raport cu mărimea totală a pămîntului atribuit,
care constituia teritoriul (territorium) coloniei. Acesta putea cuprinde şi pămînturi
neîmpărţite veteranilor, rămase în afara limitelor terenului parcelat
(loca relicta et extra el usi). ln această parte nesupusă centuriaţiei, care se
intindea poate spre nord pînă la Mureş, incluzind şi teritoriile cast.relor rle la
Apulum şi Micia, s-au întemeiat cu timpul aşezări mai mici, sate şi canabe,
care par să aibă oarecare legături cu metropola provinciei. Nu avem nici un
indiciu că în teritoriul Ulpiei Traiane o parte cît de mică a pămîntului cultivabil
ar fi fost lăsată autohtonilor daci. E mult mai verosimil să presupunem
că intreg teritoriul atribuit coloniei Ulpia Traiana fusese in prealabil trecut
in întregime în proprietatea imperiului ca ager publicus.
Nu cunoaştem numărul coloniştilor care au participat la intemeierea UJpiei
Traiane, dar după cifrele cunoscute din alte părţi şi după mărimea
pomeriului, adică a teritoriului încins de ziduri, el nu pare să fi fost prea
mare, ci abia de cîteva mii de oameni. Coloniştii aşezaţi aici erau veterani
probabil din toate Jegiunile care au participat la războaiele dacice. Prin
atribuirea sa coloniştilor, adsignatio (coloniaria sau publica), pămintul a
trecut din proprietatea imperiului în proprietatea privată cu drept dep lin
al celor coloniza ţi , devenind ceea ce se numea ager priPa tus optimo iure. Ei
sînt scutiţi de impozitul funciar, eolonia Ulpia Traiana avînd şi dreptul
italie, ius ltalicum1, care o punea pe aceeaşi treaptă cu oraşele din Italia.
Dar Ulpia Traiana este singurul oraş întemeiat de Traian în Dacia. După
Traian , de regulă, nu se mai acordă soldaţilor din legiuni pămînt, missio
agraria, la ieşirea din armată şi nu se mai întemeiază colonii. Încă din wrsul
secolului 1, missio agraria îşi pierde treptat însemnătatea , fiind tot mai rar
aplicată, iar începînd cu Hadrian, în mod obişnuit veteranilor în loc de
pămînt li se acordă sume de bani, missio nummaria, care pentru veteranii din
legiuni se ridică la 2 000 de denari, sumă nu prea importantă, cu care totuşi
cei ieşiţi din serviciul activ trebuiau să se aranjeze pentru restul vieţii8•
ln timpul lui Traian , ca şi al împăraţilor următori , altor grupuri de cetăţeni
romani şi de veterani li s-a împărţit pămînt din ager publicus prin atribuire
individuală ( ad.