Life in roman dacia

iazigilor din vest şi al roxolanilor din răsărit. Participarea populaţiei răsculate
din interiorul provinciei la aceste evenimente este dedusă din ştirile privitoare
la desfăşurarea lor. Epitaful de la Pergam al lui C. lulius Quadratus
Bassus, legatul consular al Daciei de pe atunci, arată că el a murit "luptînd
în Dacia152", iar într-un papirus din Egipt aceste lupte de la începutul domniei
lui Hadrian sînt numite "războiul dacic"153, ceea ce ar putea indica nu numai
că luptele au loc în Dacia, ci şi că ele sînt duse împotriva populaţiei autohtone
din Dacia răsculată. Trimiterea în Dacia, pentru a face faţă acestor evenimente,
a lui Q. Marcius Turbo este de asemenea semnificativă, întrucît el
avea experienţa înăbuşirii altor răscoale anterioare ale populaţiilor răsculate
din ludeea, Egipt, Cirenaica şi Mauritania. ln acelaşi sens pledează şi adăugarea
tocmai de către Hadrian, probabil după potolirea lucrurilor, cu scopul
de a da satisfacţie populaţiei autohtone nemulţumite, a epitetului de Sarmizegetusa
la numele Ulpiei Traiane. La fel ştirea lui Dio Cassius că podul de la
Drobeta a fost făcut impracticabil, prin distrugerea părţilor de lemn, de deasupra,
spre a preveni o eventuală trecere a barbarilor peste fluviu154, presupune
o ameninţare nu numai din partea roxolanilor, care se găseau prea departe, ci
şi din partea populaţiei locale, a dacilor ridicaţi la luptă împotriva stăpînirii
romane împilatoare. Abandonarea de către romani cu acest prilej a teritoriului
Munteniei şi retragerea trupelor romane din castrele pe care le ocupaseră
pînă acum în acest ţinut nu pot fi explicate numai ca urmare a războiului
cu roxolanii, care, după cum am văzut, cereau doar mărirea subsidiilor, şi
care au fost repede potoliţi prin înţelegerea încheiată de Hadrian cu ei. Evacuarea
teritoriului Munteniei poate fi mai uşor înţeleasă ca urmare a răscoalei
împotriva stăpînirii romane a populaţiei dacice din acest teritoriu, într-un
moment deosebit de favorabil pentru ea, cînd întreaga stăpînire romană instituită
de Traian la nordul Dunării a fost pusă în cumpănă. Despre o pătrundere
acum a roxolanilor pe teritoriul părăsit de romani, cum ar fi de aşteptat dacă
faptul s-ar fi produs numai sub presiunea roxolanilor, nu avem n·ici ştiri literare,
nici indicaţii arheologice .
Alte răscoale sînt amintite în vremea lui Antoninus Pius (138-161), despre
care biograful spune că prin generalii şi guvernatorii săi a supus pe germani,
pe daci şi multe alte neamuri, aşa precum a înăb1,1şit răscoala în Achaia şi
Egipt155• Un alt scriitor antic, Aelius Aristides, amintette, în elogiul Romei
scris în 144, de războaie provocate de "nebunia geţilor156". Ştirea am văzut
că se referă probabil la luptele din anul 143 împotriva Dacilor liberi, care
locuiau la nord-vest de Dacia. Lupte de şi mai mare amploare au loc însă,
impotriva dacilor liberi in 156-157, cînd au fost aduse noi trupe în Dacia ,
după cum reiese din trei diplome militare emise la terminarea cu succes a
luptelor157• Unele inscripţii acordă împăratului titlul de Dacicus158, pe care
el oficial nu l-a luat totuşi, iar guvernatorul provinciei, M. Statius Priscus,
am văzut că închină un altar Victoriei Augusta în apropierea ruinelor de la
www.cimec.ro
281