Life in roman dacia

tre ultimele colonii adevărate, fondate prin colonizare efectivă de către Imperiul
roman.
O altă formă pe care a îmbrăcat-o colonizarea Daciei a fost atribuirea de
pămînt (adsignatio), din ager publicus, unor grupuri de cetăţ.eni romani sau
'Chiar de peregrini în diferite localităţi ale provinciei, fără întemeiere de colonii
sau oraşe noi. Această formă de colonizare, mai puţ. in obişnuită, se pare că
în Dacia a fost aplicată pe scară largă de către Imperiul roman. Printre cei
'Colonizaţi pe această cale, alături de cetăţenii romani se aflau şi necetăţeni,
·care nu primeau nici acum dreptul de cetăţenie, rămînînd mai departe simpli
peregrini sau incolae, aşa precum nici localităţile in care ei s-au aşezat nu
deveneau eo ipso oraşe de drept roman, municipii sau colonii. Printre localităţile
atestate epigrafic ca existente încă din epoca lui Traian sînt Apulum,
Ampelum, Potaissa, Napoca, Drobeta, Dierna2• In acestea şi in alte vechi lo­
{'alităţi dacice, s-au constituit primele grupuri de colonişti veniţi în Dacia
indată după cucerire. Ele alcătuiesc cele dintîi comunităţi de cetăţeni romani
(con"entus ci"ium Romanorum) din care se vor dezvolta mai tîrziu ora­
:şele, prin acordarea de către împăraţi, începînd cu Hadrian, a dreptului de
mnnicipium mai întîi, apoi unora şi a celui de colonia. Un alt grup de colonişti
aduşi în Dacia pe timpul împăratului Traian sau după aceea a fost alcătuit
din seminţiile dalmaţiene, Pirustae, Barisdustae, Sardeatesa, colonizaţi
in regiunPa auriferă sin Munţii Apuseni şi folosiţi ca lucrători specializaţi
1tn exploatarea minelor de aur din centrul minier de la Alburnus Maior. Un
\conducător al unui asemenea grup de dalmaţieni, T. Aurelius Aper, De/mata
e numit într-o inscripţie de la Ampelum, unde a fost inmormintat, princeps
adsignato (sic) ex m(unicipio) Sp lono4, ceea ce, dacă cuvintul adsignatus
este echivalent cu deductus sau adtrib11tus5, înseamnă că el a fost colonizat de
ătre un împărat, probabil după războaiele marcomanice8 , împreună cu un
intreg grup de dalmaţieni din regiunea oraşului Splonum7, din Dalmaţia, in
fruntea căruia se afla el, beneficiind de toate drepturile pe care o atare colonizare
le asigura unui cetăţean roman. Dalmaţienii din regiunea auriferă îşi
-păstrează, propria lor organizare, aşezări le lor numindu-se castella sau "ici8•
La coloniştii aduşi oficial in Dacia se adaugă funcţionarii din administraţ.ia
provinciei şi ai diferitelor exploatări ale bogăţiilor ei, apoi numeroasele
trupe, împreună cu meşteşugarii şi negustorii care le însoţeau peste tot.
Nu mic trebuie să fi fost şi numărul sclavilor folosiţi mai ales in administraţia
provinciei.
lncă in timpul domniei împăratului Traian numărul coloniştilor aduşi
:sau veniţi in Dacia era destul de mare, după cum rezultă din motivul invocat,
după acelaşi Eutropius, de amicii împăratului Hadrian, la începutul domniei
acestuia, spre a-l determina, după cum am văzut, să renunţe la gîndul