Life in roman dacia

de aur, ca Ampelum, sau de sare, ca Salinae şi Domneşti , N. Gostar sugerează
, pe bună dreptate, că şi în Dacia Terra Mater poate fi socotită ca divinitate
protectoare a minerilor277 sau mai degrabă, am spune noi, a pămîntului
Daciei ca sursă de bunăstare şi îmbogăţire. Dedicanţii, în măsura în care
sînt cunoscuţi, căci pe patru altare numele lor lipsesc278, sînt în două cazuri
magistraţi municipali279, în alte două oameni liberi purtînd nume romane280,
iar în inscripţia de la Domneşti dedicantul este un libert (sau sclav?)
al unui arendaş, conductor, al păşunilor şi al sării.
Obiect de adoraţie erau şi izvoarele, mai ales cele cu apă caldă, pentru calităţile
lor curative. Sub numele de Fontes calidi sînt adorate izvoarele calde
împreună cu Hercules şi genius loci intr-o dedicaţie de la Ad Mediam281, dar
cele mai multe in vocaţii sint adresate nimfelor, care simbolizează puterea
vindecătoare a apelor. Nimfelor, Nymphis, fără nici un epitet, sînt închinate
altare la Micia282, Romula283 şi Germisara284• Tot la Germisara dedicaţia în
versuri a lui Bassus e adresată de asemenea nimfei , regină a apelor, Nympha,
regina undarum285• Alte două dedicaţii din aceeaşi localitate sînt închinate
Nymphis sanctissimis286 şi Nymphis salutiferis287, iar o altă închinare e făcută
la Ad Mediam zeilor şi puterilor divine ale apelor, dis et numinibus aquarum2ss.
Toate aceste vechi divinităţi romane, italice sau de origine greacă alcătuiesc
pantheonul roman, religia tradiţională, care în oraşe, ca şi în castre,
îmbracă haina unui cult cvasioficial. Divinităţile principale ale acestei religii,
in frunte cu Iuppiter şi cu triada capitolină, sînt invocate uneori direct
ca protectoare ale imperiului, ca de pildă in dedicaţia făcută în anul 158 de
L. Aurelius Trophimus la Apulum, cu prilejul efectuării unor lucrări de captare
a unui izvor, lui I.O.M. şi adunării zeilor şi zeiţelor, et consessui deorum
dearumque, pentru norocul Imperiului roman şi virtutea legiunii a XIII-a
Gemina, pro salute Imperii Romani et irtute leg {ionis) XIII G(eminae)289•
Foarte devreme însă in pantheonul roman au fost acceptate pe rind şi alte
divinităţi originare din provinciile cucerite , ale căror culte sint fie recunoscute
oficial la Roma, deci incep să facă parte din religia şi cultul roman din
vremea imperiului, fie că se răspîndesc şi sînt cantonate de fapt la Roma şi
in provincii. Multe din ele sînt asimilate cu divinităţile romane, primind
nume romane, fenomen cunoscut sub numele de interpretatio romana. Trupele
şi militarii joacă un rol important in răspîndirea unora dintre aceste culte
străine.
Primul loc intre cultele neromane răspîndite în Dacia îl ocupă cultele orientale,
adică cele originare din Asia Mică şi regiunile învecinate. Ele sînt răspîndite
şi cunoscute şi din celelalte provincii ale imperiului in secolele
II-III, dar in Dacia ele se răspîndesc mai devreme decît în provinciile apusene
şi numărul lor, ca şi al dedicaţiilor sau al celorlalte monumente de cult şi
votive, este relativ mai mare. Răspîndirea cultelor orientale in Imperiul
www.cimec.ro
367