Life in roman dacia

Dii deae Daciarum. Diis deabus Daciarum Terr .. . pc un altar, se pare rămas
neterminat şi fără dedicant, de la Apulum2"6•
Genius Daciarum în trei dedicaţii, una tot de la Apulum , adresată Caelesti
Augustae et Aesculapio Augusta et Genio Carthaginis et Genio Daciarum, de
către un comandant al legiunii a XIII-a Gemina, originar din Africa, Olus
Terentius Pudens Uttedianus257, a doua pe un altar de la Sarmizegetusa, pe
care tocmai începutul inscripţiei e rău păstrat şi deci lectura nu pe deplin
asigurată, inchinat în anii 209-211 G[enio ?] [Daci]ae fe li[cis ?] et Genio
Domus diPinae, de către sclavul imperial Diogenes, din serviciul imperial258,
iar a treia este dinafara Daciei, de la Tekija, în faţa Diernei, pe malul drept
al Dunării, în Moesia Superior, pe un altar închinat Genio sancto p[r( oPinciarum)
] Daciarum, de către Ant (onius) Maximus, ses[sexagenarius ?] princ(ipalis)
pra(e)t(orii)259• Altarul pare să fi fost închinat de către acest
centurion de grad superior, cu salariu de 60 000 de sesterţi, încredinţat cu
administraţia castrului pretorienilor şi şef al statului-major imperial260,
Yenit probabil cu prilejul unui război la Dunăre, însoţind pc un împărat pe
care, avînd în vedere că inscripţia aminteşte de proPinciae Daciarum , îl
presupunem a fi mai degrabă din secolul al III-lea, ea de pildă Maximin
Tracul, sau altul după el, decît Traian.
Terra Daciae, în asociaţie cu alte divinităţi, pe un altar de la Micia închinat
de un sclav din serviciul portoriului J.O.M. Terrae Daciae et genio
P(opuli) R(omani) et Commerci26l.
Fortunae Daciarum, pe un altar închinat la Sarmizegetusa de către C. Sempron
(ius) Urbanus, proc (urator) Aug(usti) pe vremea lui Commodus, după
anul 181 e.n.262•
In legătură cu aceste dedicaţii către provincia, geniul şi pămîntul Daciei
trebuie să amintim şi reprezentările figurate, un fel de personificări abstracte,
ale provinciei care, însoţite de legendele Dacia şi Dacia fe lix263, apar
pe monedele imperiale ale împăraţilor Decius264, Claudius Il Goticul265 şi
Aurelian266, iar cu legenda PrMincia Dacia pe monedele provinciei emise ,
pe vremea împăraţilor de la Filip Arabul pînă la Valerian şi Gallenius267,
între anii 246 şi 256. O reprezentare similară a provinciei apare, cum atrage
atenţia N. Gostar,268 însoţită de asemenea de inscripţia Dacia şi pe o gemă din
Dalmaţia269•
Neaşteptat de multe sînt, cum observă C. Daicoviciu, şi dcdicaţiile către
divinitatea pămîntului Terra Mater210• La cele cunoscute mai dinainte s-au
adăugat alte cîteva nou-descoperite sau a căror lectură a fost revizuită, astfel
că numărul lor se ridică acum la vreo nouă. In patru dedicaţii ea este venerată
singură271, iar in celelalte cinci asociată cu SilvaRus domesticus şi
Hercule272, J.O.M. J(uno) R(egina) şi M(inerPaj213, cu Dii deae Daciarum274,
cu I.O.M.275 şi ultima dată cu Diana278• Remarcind că vreo cîteva din
aceste dedicaţii au fost făcute in localităţi cunoscute pentru exploatările
www.cimec.ro
366