Life in roman dacia

la unele divinităţi. Sincretismul religiilor s-a putut produce mai uşor intr-o
provincie ca Dacia, în care, pe de o pare, divinităţile locale joacă un prea
mic rol, iar pe de altă parte, lipsa unui nivel cultural mai înalt reduce religia
mai mult la rituri şi practici. Totuşi, sincretismul se manifestă şi in păturile
mai de sus ale societăţii şi e aplicat chiar, intre altele, la zeii tradiţionali
romani. Două exemple sint ilustrative in această privinţă. Unul ni-l oferă
altarul inchinat la Sarmizegetusa de către procuratorul Daciei Apulensis de
pe la mijlocul secolului al III-lea P. Aelius Hammonius lunior, divinităţilor:
J.O.M., luno, MinerPa, dii consentes, Salus, Fortuna Redux, Apollo, Diana
Pictrix, Nemesis, Mercurius, Hercules, Sol inPictus, Aesculapius, Hygia, dii
deaeque immortales463• Al doilea exemplu e oferit de un aHar de la Apulum,
nu de mult publicat 4u, închinat de un tribunus laticlaPius, P. Catius Sabinus,
probabil de origine italică, ajuns consul suffectus puţin înainte de 210 şi
consul Il ordinarius in 216465, următoarelor divinităţi : Di Penates, Lares
militares, Lar Pialis, Neptunus, Salus, Fortuna redux, Aesculapius, Diana,
Apollo, Hercules, Spes, Fa (P)or.
Organizar.1a diferitelor culte din Dacia nu se deosebeşte de cea din restul
imperiului. Municipiile şi coloniile romane din Dacia, organizîndu-se după
modelul Romei, au adoptat nu numai instituţiile ei politice, ci şi pe cele sacerdotale.
ln principalele oraşe din Dacia466 cultul divinităţilor tradiţionale
romane este :organizat ca un cult public de către ordinul decurionilor, exercitarea
lui fiind încredinţată unor preoţi care poartă numirile tradiţionale şi
sint aleşi numai din rîndurile decurionilor. In sarcina lor cădea organizarea
jertfelor, a sacrifici ilor, a sărbătorilor şi a tuturor serviciilor religioase.
Sacerdoţiile flamenilor (flamines) şi augurilor ( augures) făceau parte de-a
dreptul din cariera municipală a decurionilor467• Prin urmare, ele se exercitau
numai timp de un an sau o durată de timp mai mare, dar limitată. Căpetenia
cultului public era pontifex, demnitate de mare prestigiu,care se acorda
numai o dată sau după indeplinirea celei mai înalte magistraturi municipale ,
de duumPir quinquennalis, ca in cazul cavalerului roman M. Com(inius)
Q[u]intus eq(uo) p(ublico}, pon(tifex) et q(uin)q(uennalis) col (oniaej468•
De mare prestigiu se bucura flamenul ales dintre cei care aparţineau păturilor
celor mai înalte ale aristocraţiei municipale. Preot al unei singure divinităţi,
el era încredinţat mai ales, dacă nu aproape exclusiv, cu cultul care trebuia
adus Romei şi impăratuluif-88• Am arătat apoi că la Apulum, unde era sediul
legatului provinciei, este documentat şi un haruspex, prezicător de tradiţie
etruscă, care, semnificativ, face dedicaţii unor divinităţi pentru norocul imperiului,
al senatului şi al poporului roman, şi al ordinului decurionilor coloniei
Apulum: pro sal(ute) lmperi(i) et s(enatus) p(opuli)q (ue) R(omani)
et ordininis col(oni1e) Ap 'll(i)f.1&.
Cinstea alegerii ca pontifices sau flamine este răscumpărată prin dedicaţii
către zei, cum face T. Fl(avius) Valens, care ob honorem flamonii tnchinll la
www.cimec.ro
380