REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Cartea de teatru
caracterizeazã Meyerhold), îl ajutã pe acesta sã fãureascã aceste douã
imagini atât de opuse. Ele sunt douã polaritãþi, iar în intervalul dintre ele
„se aflã un numãr infinit de nuanþe”. O varietate de nuanþe dar ºi de caractere
ce se reveleazã cu ajutorul mãºtii. Ea, masca, este garantul cameleonismului
ºi tot ea „atribuie Teatrului un joc fermecãtor de lumini ºi
întuneric”. Masca este aceea care „îl ajutã pe spectator sã se avânte în
zbor spre þara plãsmuirii”, ea „îi înlesneºte spectatorului sã-l vadã nu numai
pe Arlecchino, ci pe toþi Arlecchinii pe care i-a pãstrat în amintire”
iar „în masca aceea spectatorul îi vede pe toþi oamenii care, într-o anumitã
mãsurã, sunt pe potriva conþinutului acestui personaj” .
ªi tot în secvenþa consacratã Teatrului de bâlci, V. E Meyerhold se
apleacã asupra categoriei estetice a grotescului a cãrui artã este bazatã,
în opinia lui, pe lupta dintre conþinut ºi formã. În opinia marelui regizor
rus, atunci când în aceastã luptã va triumfa forma, „sufletul grotescului
va deveni sufletul scenei”.
Ar fi incorect sã închei aceste însemnãri prilejuite de lectura cãrþii
Despre teatru, fãrã sã subliniez valoarea Postfeþei datoratã Sorinei Bãlãnescu
în care sunt sintetizate marile etape ale vieþii ºi creaþiei meyerholdiene,
esenþa anticehovianismului lui sau, mã rog, al “respectului rece”
pentru Anton Pavlovici, procesul de devenire al acestui tip de atitudine,
sensul dat de Meyerhold conceptului de stilizare, chimia relaþiei dintre
stilizare, convenþie ºi simbol dar ºi celui de cabotin, toate înþelese drept
surse de teatralitate pe nedrept ignorate.
123