REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Nepotul lui Dracula
„Singura variantã ar fi s-o întreb pe mama. Dar ea, care-i aºa de sperioasã,
de sensibilã... Sã nu pãþeascã ceva cînd aude... Totuºi, Elvis Boboieru
era, pãrea ferm convins cã sunt nepotul, sau ce-o fi, acelui boier
Drãculea, ºi cã semãn cu el ca douã picãturi de apã. Ciudat... Semiotic,
asemãnãrile fizice, exterioare sunt nerelevante, dar în vechea frenologie
sau în genetica de azi... Claudia susþinea cã chiar existã o bazã geneticã
a anumitor comportamente sociale, chiar a opþiunilor politice sau
practicilor alimentare... Sã fie ceva legat tot de grupele sanguine?... Dar
mie mi-e fricã, am oroare de sînge, de analize, de operaþii!... Deºi, biftecul
tartar... Da, e bun, îmi place, dar e o mîncare ca oricare alta. Milioane
de oameni mãnîncã biftec tartar ºi nu sunt vampiri. Îi place ºi decanului
Miky ºi lui Bubu, ºi lui Lulu... Probabil cã romul, þiganul ãla o
luase razna, n-avea cu cine sã stea de vorbã, poate c-aºa le zice la toþi, ca
sã se poatã da pe urmã mare, ce afaceri face el ºi cîþi bani cîºtigã. Totuºi:
Dragolea – Drãculea!...”
– Iar acum o sãptãmînã, cine crezi cã mã abordeazã pe mess?
Juanita, prietena mea din Mexic. E ofiþer de poliþie, sau cel puþin aºa zice
ea, mi-a trimis la-nceput ºi o pozã în uniformã, arãta supersexy. Nu mai
vorbisem de vreo lunã. Mi-a explicat cã nu mi-a mai dat nici un semn
pentru cã a fost într-o misiune secretã, sub acoperire, a anihilat o bandã
de traficanþi de droguri din Ciudad Juarez: împuºcãturi, morþi, cãtuºe,
tot tacîmul... Îþi dai seama?! Adrenalinã 100 %... Numai cînd citeam ce-mi
scria ºi iar mi s-a ºi sculat. Cam nasol, cã Sabina plecase la servici, lucreazã
la un call-center, vînzãri pe net, ceva cu rochii de nuntã, pentru
Anglia ºi þãrile scandinave, era în tura de noapte... Ce era sã fac, sã mã
masturbez? Noroc cã maestrul Bin Gao mi-a atras atenþia cã nu e bine,
cã pierzi energie, aºa cã am fãcut cîteva exerciþii de tai-chi ºi m-am mai
calmat...
Dar Fifi nu-l mai asculta. Mintea i se blocase din nou. Nu mai rula,
în ritmul roþilor de tren, decît „Biftec tartar, Dragolea-Drãculea, Boboieru-
Drãculea, biftec tartar...”
*
Acasã, doamna Eufrosina Angelescu Dragolea îl aºtepta cu tradiþionala
masã de duminicã: supã cu gãluºti, pui pane cu piure de cartofi ºi
salatã de varzã, iar la desert plãcintã cu mere. ªi, bineînþeles, cu ultimele
ºtiri:
– Alaltãieri a murit domnul Costel, îl ºtii, Florinel mamã, era ºef de
personal la „Arta încãlþãmintei”, s-a dus la piaþã, s-a aplecat sã aleagã niºte
75