REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Meridiane
László Krasznahorkai
Tangou satanic
94
Foto: Thomas Andenmatten (Elveþia)
László Krasznahorkai este unul dintre cei mai prestigioºi (ºi originali, dar
nu în ultimul rând, enigmatici) scriitori, eseiºti ºi scenariºti din Ungaria.
S-a nãscut în 1954, în oraºul Gyula (aproape de graniþa cu România), are
studii de latinã, ºtiinþe juridice, filozofie, filologie, etnografie – între 1969-
1971 a fost pianistul cunoscutei formaþii de beat Flamingo.
A publicat peste 20 de cãrþi de prozã, fiind colaboratorul - cu scenarii de
film – celebrului regizor Béla Tarr. Printre altele, cele mai cunoscute (ºi
traduse în limbi de circulaþie internaþionalã) romane ale lui L. Krasznahorkai
sunt: Melancolia rezistenþei (Az ellenállás melankóliája) – premiul
Bestenliste, Germania, 1993, pentru cea mai bunã carte a anului,
Rãzboi ºi rãzboi (Háború és háború) – roman scris în cea mai mare
parte la New York, în casa celebrului Allen Ginsberg, prieten bun al scriitorului
maghiar), Seiobo s-a plimbat pe pãmânt (Seiobo járt odalent) -
premiul Brücke, Berlin, 2010). Pe lângã aceste importante premii internaþionale,
lui L.K. i s-au acordat ºi cele mai prestigioase recunoaºteri naþionale,
astfel: premiul Kossuth, premiul Cununa cu lauri a Republicii Ungare,
premiul Márai, premiul Soros, premiul Krúdy, premiul Academiei
de Artã Széchenyi… ºi lista ar putea continua.
Cãrþile lui László Krasznahorkai au fost deosebit de bine primite de critica
literarã, începând din America ºi pânã în Japonia („þara lui de suflet”).
Susan Sontag, vorbind despre acest scriitor enigmatic, îl numeºte drept
„maestrul maghiar care-i întrupeazã pe apocalipticii Gogol ºi Melvill“,
iar W.G. Sebald scrie astfel: „universalitatea viziunii lui Krasznahorkai
se înrudeºte cu cea a lui Gogol, care a scris Suflete moarte, risipindu-ne
toate îndoielile legate de literatura contemporanã“.
Motivaþia personalã care m-a determinat sã mã gândesc la traducerea romanului
Tangou satanic (Sátántangó), prima carte a lui László
Krasznahorkai, apãrutã în 1985 (într-un tiraj foarte mic), a fost „zicerea”
renumitului critic literar James Wood: „... când citim cãrþile lui avem senzaþia
cã vedem cum în piaþa unui orãºel un grup de oameni stau în
jurul unui foc, încãlzindu-ºi, aparent, mâinile, apoi, când ajungem
lângã ei, aflãm cã nici nu este foc, cã stau în jurul nimicului...“
(Madness and Civilization. The very strange fictions of László
Krasznahorkai. The New Yorker, 4 iulie, 2011).