REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

“Cioran proiecteazã propria suferinþã...”
Cioran, informaþiile circulã repede ºi uºor. Aºa cã, de îndatã ce am ajuns
la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, am cerut accesul la aceste
manuscrise. Asta se petrecea în toamna anului 2005. Directorul Bibliotecii
Jacques Doucet a fost amabil ºi mi-a înlesnit intrarea cu civilitate.
Aici am gãsit cele douã manuscrise încã nepublicate la acea datã.
Desigur, printre multe altele. ªi, bineînþeles, nu am ezitat nicio secundã;
le-am transcris întocmai, pãstrând adicã particularitãþile originalului:
ezitãri, ºtersãturi, repetiþii etc.
Alexandru Seres: Cum a reacþionat publicul la frazele corozive
ale lui Cioran despre francezi, de tipul „De la ultimul þãran la cel
mai rafinat intelectual, ora mesei e liturghia zilnicã a golului
sufletesc”, sau „Franþa e mare prin nimicuri?”?
Constantin Zaharia: Dacã vã referiþi la criticã, aº spune cã francezii
au reacþionat bine. Ei sunt obiºnuiþi cu ideea de decadenþã iar lucrul
acesta nu-i deranjeazã. De altfel, în ultimul deceniu au apãrut mai multe
cãrþi pe aceastã temã. ªi, sincer vorbind, decadenþa nu prea se vede de
la Paris. Franþa este o þarã bogatã, inclusiv din punct de vedere cultural,
economia merge bine chiar ºi în contextul crizei, opþiunile politice sunt
cele care îi imprimã acesteia un anume dramatism. Sã nu uitãm cã pentru
Cioran Franþa era o þarã înfrântã în 1941, când el îºi scrie eseul. ªi cã
tocmai circumstanþa rãzboiului l-a determinat sã reflecteze asupra acestei
teme. Dacã mai adãugãm ºi plãcerea autorului de a susþine idei deplasate,
ºi cu multã putere de convingere, putem avea o imagine asupra
motivaþiei adânci a gestului sãu. Cioran exceleazã în a-l surprinde pe cititor,
chiar ºi cu preþul de a se compromite. Despre Franþa este întrucâtva
rezultatul unei astfel de atitudini.
Altminteri, recenziile au fost sensibile mai ales la elogiile pe care
Cioran le aduce Franþei. Pasajul despre Mme du Deffand a fost citat în
mai toate articolele de presã. Ca sã nu mai vorbim despre rafinament,
perfecþiunea detaliului ori istorie. Dupã ºtiinþa mea, nu au existat analize
amãnunþite ale eseului, eu am încercat sã atrag atenþia asupra acestor
lucruri într-un articol pe care l-am publicat în revista Critique, dar în el
mã ocupam mai ales de o problemã delicatã la Cioran, ºi anume angajamentul
ideologic, la care el renunþã dupã pãrerea mea încã din perioada
la care începe sã scrie acest eseu.
Alexandru Seres: În prefaþa volumului Despre Franþa, apãrut
recent la Humanitas, afirmaþi: „Spectacolul decadenþei îl atrage
pe Cioran mai mult decât orice altceva.” De unde credeþi cã pro-
61