REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Nepotul lui Dracula
me Tãnasã Drãculea, mare boier ºi os de domn, urmaº al lui Vlad Þepeº,
care bea sîngele þiganilor de pe moºia lui. Un fel de vampir. ªi cã, de fapt,
ºi el, Fifi, e un vampir, numai cã nu-ºi dã seama. Apoi, îi arãtase un punct
tatuat pe jugulara din partea stîngã a gîtului ºi delirase despre o fermã
de donatori ºi despre cum vinde el tone de sînge în Germania. Vreun þãcãnit,
ca ºi ãla din Braºov, care umblã pe strada Republicii, tot îmbrãcat
în smoking, dar cu joben pe cap, ºi care oferã flori doamnelor ºi domni-
ºoarelor, explicîndu-le cã el e strãnepotul lui Napoleon Bonaparte. Napoleon,
Vlad Þepeº, tot un drac! „Dragolea, Drãculea, tot un drac!” ºi-a
amintit Fifi cã-i spusese, la un moment dat, nebunul din Sibiu. Strict fonetic,
cele douã seamãnã, într-adevãr, dar semantic, etimologic... Nu se
poate!
– ...ªi atunci mi-a spus cã n-a mai fãcut sex de doi ani. „Nici eu”, am
minþit-o. ªi am stat amîndoi, aºa, în pat, þinîndu-ne în braþe, în pielea
goalã, toatã noaptea. Apoi, spre dimineaþã, a zis, „Fie ce-o fi, o fac!” ªi-am
fãcut-o. Deºi la început a mers mai greu, sincer sã fiu, cã era cam uscatã,
dar dupã vreo ºase-ºapte minute ºi-a dat drumul... Pînã la urmã, a fost
O.K., cu toate cã ºi eu eram cam sleit, cã, pînã atunci, mi se sculase ºi se-nmuiase
de vreo trei ori, îþi dai seama?!”
Remus ajunsese cu povestea la un colocviu Shakespeare de la Bratislava,
din martie.
„Dupã ºase, ºapte minute ºi-a dat drumul...” Asta l-a fãcut pe Fifi
sã-ºi aminteascã de visul din noaptea precedentã. S-a pipãit discret între
picioare. Da, avusese o erecþie „Dar eu n-am mai avut o erecþie de un an,
opt luni, douã sãptãmîni ºi patru zile! ... Mai exact, nu avusesem. Am
visat, dar dacã e, totuºi, ºi ceva real? Dacã-s un fel de vampir? Nu se poate!
Vampiri existã numai în cãrþi sau în filme. Sã bei sînge de om?! Ce scîrbos!
ªi cum sã iei de la un om ce are el mai preþios?... Deºi Elvis Boboieru
pãrea destul de zdravãn ºi de vesel chiar exagerat de vesel. Ba chiar spunea
cã trebuie sã dea sînge, cã altfel face comoþie cerebralã ºi cã sîngele
se reface în cîteva ore...”
– ...cînd am intrat þinîndu-ne de mînã în salã, dimineaþa urmãtoare,
la conferinþã – eu aveam o comunicare despre „Semiotica identitãþii
lui Fãt-Frumos în basmele populare româneºti” – toþi s-au uitat la
noi, ofticaþi cã tocmai eu reuºisem sã i-o pun. ªi-au dat seama imediat ce
se întîmplase, cã ne vãzuserã plecînd împreunã... Nu le venea sã creadã:
o ºtiau pe Milena de inaccesibilã, se cam ºi temeau de ea, cã e prof plin,
conducãtoare de doctorat... Dar era clar cã i-o trãsesem...
Aparent fãrã nicio legãturã, Fifi ºi-a amintit cum venea spre el,
prin tub, valul de sînge roºu-aprins ºi a simþit un fel de leºin la stomac.
73