REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Mircea Morariu
acasã din nou beat, sã îngãduie ca pãrinþii sã
îi fie înmormântaþi fãrã preot, deoarece
prezenþa oamenilor bisericii ar fi prost privitã
ºi ar dãuna parvenirii bãrbatului ºi, desigur,
“bunãstãrii” familiei, etc. Karolina terminã
o facultate, sigur îºi va gãsi o slujbã
bunã fiindcã ºtie limba englezã. I se întâmplã
ca prin viaþa ei sã treacã Un câine
ºchiop, adicã un bãrbat cu care are o relaþie
pasagerã de pe urma cãreia rãmâne însãrcinatã,
dar care bãrbat e prea laº sã îºi asume
responsabilitãþile. Copilul din burtã nu e
dorit sub nici o formã de pãrinþi, gata sã
întreprindã orice spre a-l face sã disparã. Se
gãseºte însã cineva (Aproape soþul) gata sã
o ia de nevastã pe Karolina, numai cã aceasta
îºi ia viaþa fiindcã viaþa doare, ºi doare
uneori atât de insuportabil încât nu mai
poate fi trãitã. Sinuciderea Karolinei, petrecutã
dupã 1989, e o complicaþie în plus,
inadmisibilã pentru pãrinþii Karolinei ce
trebuie sã îºi înfrângã durerea ºi sã inventeze
un accident care sã astupe gura lumii ºi
sã îngãduie o înmormântare creºtineascã.
Am povestit detul de amãnunþit Absint
tocmai fiindcã mi se pare cã principalul
merit al spectacolului regizat de Claudiu
Goga constã în claritatea relatãrii.
Spectacolul este unul limpede, ferm, riguros
centrat pe evenimente ºi pe poveste,
adicã pe ceea ce se cheamã story, iar aceste
dominante rãmân nealterate în pofida faptului
cã inserturile filmate nu sunt tocmai
de o calitate tehnicã ireproºabilã, îngãduindu-ne
în consecinþã destul de anevoie sã înþelegem
vorbele rostite de Iulia Popescu,
deþinãtoarea temneinicã, sigurã, sensibilã a
rolului principal feminin. Spaþiul scenic e a
fost delimitat de scenografa Lia Dogaru în
trei segmente. În primul e plasat, la începutul
ºi la sfârºitul spectacolului, trupul
însângerat al Karolinei. Cel de-al doilea segment
e invadat de flori roºii, de maci, ºi e,
cel mai adesea, reflexul avânturilor neduse
pânã la capãt ale eroinei. Locul sentimentelor
rãnite, al fãuririi planurilor sortite eºecului,
al ciocnirilor cu viaþa, al elanurilor ratate.
În fine, un al treilea segment, e rezervat
128
unei mese - masã de nuntã ºi de parastatas,
masã de nuntã însângeratã ºi de conversaþii
ce încearcã sã justifice laºitãþi, sã falsfice
adevãruri neconvenabile, sã aline dureri.
Oamenii din piesa Absint sunt oamenii
a cãror viaþã, ale cãror conºtiinþe au fost agresate,
pervertite, infectate de comunism.
Sunt oamenii comuni ai zilelor cenuºii din
comunism. Nu sunt oameni buni, generoºi,
integri, dar nici ticãloºi absoluþi nu sunt.
Meritul lui Claudiu Goga ºi al actorilor din
distribuþie constã în a nu fi recurs la îngro-
ºãri ºi la judecãþi capitale. Claudiu Goga ºi
interpreþii din Absint nu se mulþumesc însã
nicidecum sã rosteascã un resemnat asta e,
asta a fost, ci nutresc ambiþia de a ne provoca
sã ne explicãm de ce anume a fost aºa ºi
cât anume din vina pentru aceastã stare de
fapt ne revine nouã, celor care am acceptat
o anume situaþie. Tocmai de aceea Absint
nu e un simplu spectacol de constatare, ci ºi
unul de atitudine. De atitudine, adicã de
condamnare nu a unor indivizi, ci a sistemului
ce a generat, perpetuat, încurajat astfel
de indivizi.
Viorica Geantã-Chelbea poartã în apariþiile
ei întreg tragismul vieþii unei femei
simple, supuse, îndobitocite, temãtoare, cu
demnitatea adesea încãlcatã dar ºi autosuspendatã,
cu capul plecat, cu puþine rãzvrãtiri
ale propriei personalitãþi. Mihai Bica
întruchipeazã fãrã cusur bãrbatul dur, omul
simþurilor biciuite de alcool, adaptatul, oportunistul.
Marius Cordoº e ticãlosul simpatic,
întâlnit la fiecare pas în ziua de azi,
dealerul, cãruia nu îi lipsesc sentimentele ºi
care suferã sincer la moartea Karolinei pe
care a iubit-o ºi pe care dorea sã o facã fericitã
fãrã a înþelege însã mai nimic nici din aspiraþiile,
nici din drama trãitã de aceasta.
Bune, de efect trecerile prin scenã ale actorilor
Ciprian Mistreanu ºi Demis Muraru.
Partea cea mai consistentã a ilustraþiei
muzicale provine dintr-un fel de boîte à
musique ce subliniazã impresia de monotonie
a vieþii. Finalul spectacolului e prea
lung, prea desfãcut. Monotonia de la sfârºit
s-ar fi cuvenit evitatã.