REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Proza
ªtefan Jurcã
Loc
Trecusem de Târgu Lãpuº, drumul se îngusta, drum de animale,
pe unde cãlcaserã roþile atelajelor apa mîncase pãmîntul lutos, roºietic.
Pe unele porþiuni trebuia sã conduci mai atent decît pe ºosea din cauza
urmelor tãiate de roþile atelajelor. Cînd aþi ajuns în satul Larga nu era
þipenie de om. Din Suciu de Sus l-aþi luat ºi pe pãrintele Langa. Era mic
ºi gras, pretenþios. Se supãra din te miri ce. Aþi parcat în faþa coperativei,
a birtului, cum se spune. Încã era ziuã, vreme frumoasã. O luminã ca o
flacãrã seninã, transparentã. Începe urcuºul. Dealuri, pajiºti, flori de
cîmp. Un aer de pe altã lume. Þipenie de om, cum am zis, în afarã de
voi. Pe coama de deal Pictorul s-a oprit. Preotul s-a dus ºi el aproape. Poetul
se plîngea cã a obosit de atîta urcuº, deºi nu bãuse nimic. Se întoarce
spre voi, rãmaºi un pic mai în urmã.
— Aici aº vrea sã fie zidirea…
Înseamnã cã el mai trecuse pe aici. Oare cu cine? Nu avea nimeni
curaj sã întrebe.
Pãrintele Langa purta ochelari fumurii, de loc era originar din sud
dar aici avea parohie ºi familie. Scria ºi poezii…
La rugãmintea Pictorului, recitã poemul „Potirul”. L-ai citit mai apoi
publicat pe undeva.
Se învãluia ziua cu noaptea cînd aþi ajuns, în lãtrãturile unui cîine
cît un urs. V-a întîmpinat femeia masivã, cît o cãpiþã cu fîn. Se cunoºtea
cu Pictorul.
În casã era plãcut, apa era adusã de la izvor prin niºte þevi de plastic,
ascunse în pãmînt, sã nu le scurme porcii sãlbatici. Cuptorul avea
cahle de teracotã. Apoi s-au adunat cîþiva sãteni. Numai ei ºtiu cum se
anunþã la aºa distanþe unul de altul.
— Mai întîi sã aºezãm crucifixul, sã însemne locul de închinãciune.
Trebuie sã fiede doi metri. Iisus Cristos avea doi metri înãlþime. Pic-
69