REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

ticeauºist program al postului, Actualitatea
româneascã, în iulie 1981, moartea
mai mult decât suspectã a trei directori
–Noel Bernard în decembrie 1981, Mihai
Cismãrescu (Radu Gorun) în februarie
1983 ºi Vlad Georgescu în noiembrie
1988, cu toþii rãpuºi de cancer, o boalã cu
o incidenþã fãrã corespondent în celelalte
Departamente. Cum aceastã succesiune
de fapte nu a primit niciodatã explicaþii
limpezi, cum atât Serviciile americane
(mai cu seamã FBI) cât ºi feluriþii directori
ai serviciilor secrete din România post-comunistã
au preferat sã vorbeascã mai degrabã
cu jumãtate de gurã despre ele, lãsând
mai totdeauna impresia cã ºtiu mai
mult decât vor ori pot sã dea în vileag, o
carte scrisã de cel însãrcinat direct cu paza
Studiourilor dar ºi a celor ce pregãteau în
ele difuzarea emisiunilor nu putea fi aºteptatã
decât cu maxim interes. Cartea a apãrut
în fine în luna noiembrie 2011 la
Editura Adevãrul ºi se numeºte Securitatea
contra Radio Europa liberã.
Cartea lui Richard Cummings e, într-o
oarecare mãsurã, ceva mai mult decât promite
titlul. ªi aceasta fiindcã în douã dintre
capitolele ei (Nume de cod “Piccadilly”.
Asasinarea lui Gheorghi Markov ºi
Agentul KGB Oleg Tumanov) volumul istoriseºte,
cu destule amãnunte, operaþiuni
împotriva postului de radio Libertatea ori
a unor angajaþi ai acestuia puse la cale de
alte servicii secrete comuniste decât Securitatea
românã. E vorba despre afacerea
îndeobºte cunoscutã sub numele de
Umbrela bulgãreascã ce a avut ca urmare
asasinarea unui binecunoscut scriitor disident,
colaborator de la Londra al Departamentului
bulgar ºi despre infiltrarea spectaculoasã
a Departamentului rus al postului
cu un agent KGB, care a izbutit sã acceadã
pânã la rangul de redactor ºef în ierarhia
Radioului.
Din pãcate însã, în cea mai consistentã
parte a ei, cartea se situeazã, cel puþin pentru
mine, mult sub aºteptãri. Securitatea
contra Radio Europa Liberã e, dupã pãrerea
mea, mai curând, un act de penitenþã
Explorãri
personalã a lui Richard Cummings, un fel
de timid ºi cvasi-ratat Adio, domnule Mãgureanu!
Spun ºi scriu aceasta fiindcã, la
un moment dat, îmediat dupã o vizitã la
Bucureºti ºi o întrevedere urmatã de câteva
schimburi de scrisori cu fostul director
al Serviciului român de informaþii, Virgil
Mãgureanu, toate consumate în 1992 ºi
imediat dupã acel an, Richard Cummings
a preluat cam pe nemestecate o seamã de
informaþii cu caracter evident orientat
servite de Virgil Mãgureanu, informaþii ce
au creat o serie de suspiciuni, niciodatã suficient
documentate, multe vãdit fanteziste,
despre unii dintre cei mai cunoscuþi
angajaþi ai Departamentului românesc al
Europei Libere. Iar cum în primii ani de
dupã 1990, noile autoritãþi de la Bucureºti
nu s-au bucurat deloc de simpatia Europei
libere, care le-a comentat în mod critic
acþiunile, spre deloc disimulata lor iritare,
nu e nicidecum exclus ca intoxicarea lui
Virgil Mãgureanu ºi preluarea ei de cãtre
Richard Cummings sã fi avut consecinþe
mult mai serioase decât cele asupra unor
destine ori persoane.
Dupã un sumar istoric al celor douã
posturi de radio ºi dupã ce reaminteºte
performanþele de audienþã ale Europei libere
în Blocul comunist- Departamentul
românesc fiind cel mai de succes ºi, cu
siguranþã, cea mai reuºitã acþiune de politicã
externã a SUA în þara noastrã- volumul
lui Richard Cummings prezintã cu lux de
amãnunte povestea atentatului cu bombã
de la 21 februarie 1981, comis din ordinul
lui Nicolae Ceauºescu de Carlos ªacalul (e,
în opinia mea, cel mai documentat capitol
din carte), înfãþiºeazã cu prudenþã istoria
încã încâlcitã din jurul lui Emil Georgescu
ºi a ceea ce s-a întâmplat în dimineaþa lui
28 iulie 1981 ºi dupã aceea, istoriseºte,
fructificând, din câte mi-am dat seama, în
bunã mãsurã cercetãrile lui Nestor Ratesh,
povestea tragicã a lui Vlad Georgescu,
mort de cancer la scurtã vreme dupã ce a
decis serializarea pe unde a cãrþii Orizonturi
roºii a fostului general de Securitate
Ion Mihai Pacepa, expediazã nepermis de
55