REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Filmul lui Goran
a ajuns în crugul zilei, ar spune Cori dacã ar fi aici. Se simte puþin obosit.
O fi fost atât de lung drumul pânã aici, se întreabã, sau abia acum simt
bãtrâneþea? De câte ori se întorcea acasã, Simon era fericit. Aºa ar trebui
sã fie ºi el, dar nu simte decât oboseala drumului ºi dorinþa de a se aºeza
în balansoarul de pe terasã. ªtie cã înãuntru îl aºteaptã masa de lemn,
simplã, ºi panerul cu fructe. ªi carafa cu apã rece. Simon trãieºte singur
la marginea pãdurii. Soþia lui e îngropatã sub coroana stejarului, iar cei
doi copii au plecat în lumea largã. Când se întoarce acasã, pe Simon nu
îl aºteaptã nimeni. A avut un câine, dar ºi acesta a murit de bãtrâneþe.
Bate, cât e ziua de lungã, munþii ºi vãile în cãutarea ucigaºului soþiei sale.
Pe care a gãsit-o, când s-a întors de la vânãtoare, moartã, împuºcatã în
piept, prãbuºitã pe podeaua bucãtãriei. Uneori, filmul îl urmãreºte pe
Simon cutreierând pãdurile, cu puºca pe umãr. Goran s-a întrebat de
multe ori cum poate fi omul acela atât de liniºtit ºi de sigur cã, într-o zi,
ucigaºul va veni iar la uºa lui ºi el îl va împuºca repede, fãrã nicio vorbã.
Direct în piept, aºa cum a împuºcat-o ºi necunoscutul acela pe Laura. Pe
unde o fi, acum, Simon? În jur totul pare pustiu ºi pãrãsit. Casa e
prãbuºitã într-o rânã, cu obloanele trase. Poate cã Simon s-o fi sãturat de
atâta aºteptare ºi s-o fi dus sã-ºi caute copiii. Sau poate cã a murit ºi el ºi
trupul lui se odihneºte sub stejar, lângã al Laurei. Goran dã din mânã. Nu
ar fi avut cine sã îl îngroape, îºi spune. Uºa e închisã, mutã, doar balansoarul
pare a prinde viaþã miºcat de o palã de vânt.
Goran îºi adunã puterile ºi urcã cele patru trepte. Toatã viaþa lui a
dorit sã ajungã aici. Sã stea în balansoar ºi sã priveascã liniºtit cum se
mutã umbrele de la stânga la dreapta ºi cum se schimbã culoarea frunzelor
în trecerea lunilor, în trecerea anilor. I-ar plãcea sã stea culcat în
zãpadã ºi sã simtã cum i se topesc fulgii pe faþã. Dar acum e toamnã ºi el
a ajuns, în sfârºit, acasã la Simon. Se simte puþin obosit, aºa cã se lasã
încet în balansoarul de lemn acoperit cu un þol pestriþ. Zâmbeºte. Va
mai sta cinci minute, apoi va intra înãuntru ºi va muºca din unul dintre
merele de pe masã. Aºa face Simon de fiecare datã când ajunge acasã.
Atârnã arma în cui ºi muºcã din merele pregãtite de Laura pentru când
se va întoarce el de la vânãtoare. Nici nu îºi dã jos cizmele. Apucã un
mãr, îl ºterge în palmã ºi muºcã din el cu nemãrginitã plãcere. Goran
nu a mâncat niciodatã un fruct cu atâta nesaþ. Uºa e în stânga lui, închisã,
dar nu încuiatã. Niciodatã nu l-a vãzut pe Simon încuind sau descuind
uºa cu cheia. Nu trebuie decât sã se ridice din balansoar ºi sã punã iar
mâna pe o clanþã. ªi chiar face asta acum. S-a ridicat în picioare, scândurile
terasei gem uºor sub greutatea tãlpilor lui. Se uitã la vale, la brazii
luminaþi în vârf de razele blânde ale soarelui care merge spre asfinþit.
91