REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Poezia de categorie grea
totul pare a i se întâmpla lui ºi numai lui în recluziunea sa ºi numai a sa,
consemnând evenimentele nu în cuvinte ci în calupuri de imagini developate
din întreg, ca ºi cum ar fi relatate într-o scriere hieroglificã
postmodernã (în Egiptul antic ar fi fost un foarte cãutat scrib!), inventatã
parcã hic et nunc. De aceea imageriile ºi obsesiile sale onirice sunt
însãrcinate filosofic cu mãiestrie eleatã pe parcursul deambulãrilor sale
(pândite, uneori, de un anumit descriptivism uºor obositor, sesizat ºi de
Cosmin Ciotloº în cronica sa din România literarã), ºi mereu calcinate
de flãcãrile unor lungi citate din Critica raþiunii pure sau din Pateric,
pentru a-ºi justifica ºi consolida tratatul sãu pur existenþialist despre artele
abstracte ºi meseriile concrete.
În ciclul Uºa în asfinþit, religiosul îºi pãstreazã fondul, nu ºi forma,
precum cel al Mântuitorului rãstignit ( în interesantul poem Stîlpi de
înaltã tensiune), al Cinei celei de tainã (În pustiu), sau al autoflagelãrii
conºtientizate atroce în numele Lui, nu pe cruce ci pe rug (Rug de
umbre), autorul refuzând ºi chiar negând îndoiala în detrimentul unor
epifanii misterioase (Nicolae Manolescu), în care rãtãcirea este exclusã
în favoarea iluminãrii pânã la (con)topirea cu materia divinitãþii venerate:
„Înfãºurat în beznã/ ca într-un scutec umed,/ mã înfãþiºez în faþa
ta,/ cînd soarele tocmai dã sã apunã.// Tu mã iei ºi mã strîngi în palmele
tale/ pînã cînd din pieptul meu/ se înalþã un blînd/ scîncet de luminã…”
(Un scîncet de luminã).
Este o poezie ascunsã, de nu absconsã, aforisticã ºi gravã, aureolatã
metafizic de simboluri abia conturate ºi parabole greu descifrabile,
o poezie grea chiar ºi pentru cititorul profesionist de poezie, cu atât mai
mult pentru cel amator, nefamiliarizat cu seismele abisale ºi sondãrile
tenebroase ale psihicului uman ºi ale existenþei obscure, cãci, ne place,
nu ne place, trebuie sã recunoaºtem cã o asemenea abordare poeticã
mai mult îndepãrteazã decât apropie publicul de poezie ºi de farmecul
ei (i)rezistibil.
Imagini de pe strada Kanta, este volumul care încununeazã, în opinia
mea, întreg universul liric al lui Nichita Danilov, poet reprezentativ
timpului nostru.
53