REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Nepotul lui Dracula
Drãculea, tot un drac”, îi spusese þiganul în frac. Dar cum sã fie mama
lui, cea atît de sensibilã ºi delicatã, atît de credincioasã, veºnic la bisericã
ºi pe la mãnãstiri, fata unuia care bea sînge? Era prea puþin plauzibil...
Oricum, nu putea sã-i spunã chiar aºa, hodoronc-tronc. O sã se mai gîndeascã...
Poate mîine dupã amiazã, dupã seminariile de L.F.C., o sã gãseascã
o formulã potrivitã. Trebuia neapãrat sã se pregãteascã pentru seminar,
asta-i va ocupa, pînã atunci, timpul ºi mintea. Crenguþele ºi copãceii din
analizele generativ-transformaþionale îl înnebuneau, îl fãceau pe Fifi sã
se simtã din nou în clasa I. Metoda o stãpînea destul de bine, dar tot nunþelegea
ce rost au rãmurelele pe care, conºtiincios, le înºira pe tablã,
deºi era semiotician cu doctorat summa cum laude. Din fericire, doamna
Verbinski Simionescu prefera o altã abordare a limbii, una hermeneuticã
ºi etimologicã, nu structuralistã, generativ-transformaþionalã sau
pragmaticã. (Aici, Fifi le cam încurca între ele). Dar dacã aºa hotãrîse titulara
cursului practic, Viviana Cotoi Ionescu, care-i ceruse ca la anul I,
sã lucreze dupã cartea ei, „Précis de grammmaire structurelle et génératif-transformationelle”,
ce era sã facã? Fifi nu reuºea nici în ruptul capului
sã priceapã pasiunea lingvistelor pentru crenguþe ºi copãcei. ªi în
predarea limbii chineze contemporane tot cu tufiºuri gramaticale o fi?
*
Nedumerirea, exasperarea lui Fifi era neîntemeiatã. Refuza,
instinctiv, sã înþeleagã cum evolueazã cunoaºterea ºi mentalitãþile. Poate
pentru cã el însuºi, deºi încã tînãr, era o fosilã vie, un fel de mic brontozaur,
reprezentantul unei specii pe cale de dispariþie în arealul lingvisticii:
bãrbaþii. Într-adevãr, cu excepþia cîtorva juni inhibaþi, palizi, uºor
aduºi de spate, sau veseli, dar întru totul efeminaþi, dacã nu gay declaraþi, ºi
a unor tiranozauri septuagenari, academicieni ºi profesori plini, care,
sub diverse pretexte ºi apelînd la tot soiul de subterfugii, se cramponau
de posturile lor, în ultimele douã-trei decenii lingvistica a devenit femininã.
În sfîrºit! Pentru cã genul ei gramatical a fost, dintru început, feminin.
Or, se ºtie de la latini: nomen est omen. În virtutea acestei logici gramaticale
– ºi orice lingvist, pardon, lingvistã îþi va demonstra cã, în
ultimã instanþã, nu existã decît logica gramaticalã – atît istoria cît ºi filosofia,
biologia, medicina, ingineria chiar, vor deveni, în viitorul previzibil,
ºi ele feminine, ca practicã ºi personal de predare-cercetare, nu doar
ca gen gramatical. Bãrbaþilor rãmînîndu-le doar marketingul, managementul,
turismul, cositul gazonului ºi culesul nucilor de cocos. ªi crescutul
copiilor, desigur. Toate de genul masculin, sau, mã rog, neutru.
77