REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Filmul lui Goran
ºtia bine, nu mai existã. Era handicapul sãu, se gândea uneori. Poate cã
ºi din cauza asta l-au scos din sistem. Oi fi suferind de vreo boalã ciudatã,
fãrã sã ºtiu. Nostalgia trecutului, zice Cori când îl vede abãtut. Nu mai
privi în urmã, cã nu-i sãnãtos.
Când nu citea sau nu urmãrea vreun film, se ducea la sala de gimnasticã
sau la bazin ºi fãcea interminabile curse în lungul ºi în latul acestuia,
împreunã cu alþi „boºorogi” (asta era o altã expresie de a lui Cori),
dupã care aparatele îi spuneau cum stã. Pulsul, tensiunea, concentraþia
de magneziu din sânge etc, etc, etc. Totul era mãsurat, cântãrit, comparat.
La urmã primea o cartelã cu programul pentru urmãtoarele cinci
zile. Nu de la un medic, ci de la un blestemat de robot ultraperformant
ºi, desigur, ultracivilizat, care nu uita niciodatã sã-i mulþumeascã ºi sã-i
ureze o zi bunã în continuare. Dupã ce ajungea acasã, introducea
cartela în fanta lui Cori ºi nu mai avea niciun gând.
Prietenii ºi i-a pierdut rând pe rând. Unii au murit, de alþii s-a
despãrþit pur ºi simplu. O vreme au þinut legãtura de la distanþã (de
vãzut s-au vãzut, desigur, s-au ºi auzit), dar mâna nu ºi-au mai strâns-o,
aºa, ca între prieteni buni, niciodatã. Cu timpul au constatat cã nu mai
au ce-ºi spune ºi aºa a venit sfârºitul inevitabil. Nimic nu dureazã veºnic,
nici mãcar prieteniile, a observat Goran cu mâhnire.
Singurul lui interes constant a rãmas pentru bazele de pe Marte.
Bãtuse ºi el, cum ar spune Cori, un cui în construcþiile acelea gigantice,
turnase ºi el o lopatã de ciment la temelia primului stâlp de oþel. O
vreme a primit cu regularitate buletinele sãptãmânale ale Societãþii
Marþiene de Dezvoltare Umanã (SMDU) pe care le parcurgea cu acelaºi
interes ca la primul numãr. De acolo afla în ce stadiu a ajuns Marele
Proiect Marþian de populare a planetei cu oameni de pe Terra. Aproape
patruzeci de ani a fost martor tãcut al acelor evenimente cu adevãrat
istorice. Apoi, când totul a fost gata, când prima bazã a devenit operaþionalã,
interesul lui a scãzut brusc, dispãrând pânã la urmã cu totul.
Acum priveºte nedumerit, intrigat la ceasul care a stat ºi la
butoanele de deasupra noptierei ºi nu ºtie ce ar fi mai bine sã facã. Încã
îl mai aºteaptã pe Cori. Cori este robotul sãu personal. Cel mai util ºi mai
devotat din câþi a avut pânã acum. ªi cel mai plãcut. ªtie o mulþime de
glume ºi de vorbe vechi pe care le plaseazã când ici, când colo, dupã
cum are el chef. Cu Cori nu te poþi plictisi ºi nici rãtãci, orice ai face,
oriunde ai vrea sã te duci. Cori este al cincilea. ªi pe ceilalþi dinainte i-a
chemat tot Cori. Aºa a fost mai comod.
Cori soseºte întotdeauna la ºapte. Îi ureazã bunã dimineaþa, îi preparã
ºi aduce cafeaua (pe care o bea uitându-se, fãrã interes, la peisajul
85