REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Interviu
cu Constantin Zaharia
„Cioran proiecteazã
propria suferinþã la scara întregii lumi”
Alexandru Seres: De când dateazã preocuparea pentru Cioran ºi
de ce l-aþi ales tocmai pe autorul Ispitei de a exista ca subiect predilect
al cercetãrilor dvs.?
Constantin Zaharia*: Totul a început în toamna anului 1990.
Atunci au fost scoase la concurs câteva locuri pentru doctorat la Catedra
de francezã a Facultãþii de Limbi ºi Literaturi Strãine din cadrul Universitãþii
Bucureºti. Am primit vestea de la Ioan Pânzaru, la data aceea
încã tânãr asistent, ºi mi-am manifestat intenþia, faþã de foºtii mei profesori
din Catedrã, de a mã prezenta la colocviul de admitere. Din comisie
fãceau parte douã personalitãþi faþã de care nutresc în continuare o admiraþie
deosebitã : Irina Bãdescu, specialist în literele franceze din secolul
al XVIII-lea ºi Irina Mavrodin, care fusese în 1981 conducãtorul ºtiin-
* Stabilit la Paris, criticul ºi eseistul Constantin Zaharia ºi-a consacrat cea mai mare parte
a scrierilor sale operei lui Cioran. A publicat articole în Critique, Cahiers de l’Herne, Le
Magazine Littéraire. Teza sa de doctorat a fost publicatã în Franþa sub titlul La Parole
mélancolique. Une archéologie du discours fragmentaire (ANRT, 1998). Interviul nostru
a fost prilejuit de apariþia la Editura Humanitas, la sfârºitul anului trecut, a celor douã
inedite Cioran, Despre Franþa ºi Îndreptar pãtimaº II, ediþii îngrijite de profesorul
Constantin Zaharia.
59