REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Cronica teatral[
Mircea Morariu
De ce e mai e nevoie
Teatrul Naþional din Cluj-Napoca-MACHIAVEL-
LI - ARTA TERORII de Robert Cohen;
Traducerea: Eugen Wohl; Regia: Rãzvan
Mureºan; Scenografia: Adrian Damian; Muzica
originalã: ªerban Ursachi; Miºcarea scenicã:
Livia Gunã; Cu: Radu Lãrgeanu, Ionuþ Caras,
Cristian Grosu, Ruslan Bârlea, Patricia Boaru,
Anca Hanu, Miron Maxim, Silvius Iorga ºi
Alexandra Caras, Melania Rusu, Tatiana Sîrghi,
Gogu Preda, Patrick Negrean, Cristian But;
Data premierei: 4 decembrie 2011
Posesor a douã licenþe universitare,
prima în politologie, cea de-a doua în teatru,
creator al unei metode didactice proprii de
dobândire a principiilor ºi deprinderilor
fundamentale ale artei actorului, metodã de
succes ºi care ºi-a dovedit eficienþa nu doar
în cadrul Departamentului de Teatru creat
de el însuºi la University of California, ci ºi în
multe alte locuri din SUA ori din Europa
(inclusiv în România, unde a metoda cu
pricina a ajuns sã fie cunoscutã datoritã
unei traduceri giratã de Facultatea de Teatru
ºi Televiziune de la Universitatea clujeanã),
teoretician ºi critic de teatru, bun cunoscãtor
al teatrului românesc pentru care
dovedeºte o simpatie îndatoritoare, Robert
Cohen este, de asemenea, un apreciat scriitor
de literaturã dramaticã. Piesa Machiavelli
-Arta terorii, jucatã în premierã pe þarã
la Naþionalul clujean, s-a bucurat de o bunã
primire în câteva teatre profesioniste din
Statele Unite, dar ºi în Ungaria. Lucrarea a
cunoscut douã versiuni: cea dintâi a fost publicatã
în 2004, cea de-a doua, dupã care s-a
124
realizat ºi traducerea datoratã lui Eugen
Wohl, a fost realizatã doi ani mai târziu.
Interesul de care a avut parte piesa lui
Robert Cohen e explicabil, cred, prin multitudinea
de planuri pe care le surprinde dar
ºi fiindcã dezvoltã într-o subtilã ºi atent controlatã
amplificare idei dintre cele mai provocatoare.
La un prim nivel, Machiavelli -
Arta terorii e o frescã istoricã. Dramaturgul
surprinde imaginea unei Italii agitate,
fãrâmiþate, supusã vicisitudinilor istoriei,
dar ºi capriciilor celor aflaþi la conducerea
feluritelor ei formaþiuni statale. Care sunt
deopotrivã aventurieri ori autentici bãrbaþi
de Stat, unii dintre ei mânaþi ori mãcinaþi în
chip maladiv ºi cu efecte derizorii, plãtind
pentru asta un preþ considerabil, doar de
simþuri ºi de ambiþii sau umori personale,
alþii aflaþi în posesia unei autentice filosofii a
guvernãrii. O Italie în care intrigile de curte,
mãrunte, au devenit prea adesea regulã,
scop ºi mod de exercitare a puterii. Iar cum
artiºtii sunt ºi ei oameni, care adesea se dovedesc,
în ciuda valorii lor, victime ale unor
orgolii insignifiante, ale unor ambiþii de
întâietate mustind de vanitate, dramaturgul
completeazã tabloul politic al alianþelor fragile
ºi al trãdãrilor cumplite, cu imaginea
vineþie a rivalitãþii dintre cei doi Titani ai artelor
plastice, Leonardo Da Vinci ºi
Michelangello Buonarotti.
Acest fundal istoric e valorizat de Robert
Cohen spre a consemna în limbaj dramaturgic
procesul zãmislirii uneia dintre scrierile
fundamentale ale omenirii, Principele, dar
ºi tragedia personalã a autorului ei. Creato-