REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Alex Cistelecan
perfect funcþional. Dimensiunea economicã a acestei poziþii moraliste
ºi moralizatoare este aceea care vede în sectorul serviciilor ºi operaþiunilor
financiare o activitate care nu afecteazã decât distribuþia, însã nu
ºi producþia economicã. Altfel spus, deºi într-o creºtere exponenþialã de
câteva decenii încoace, sfera serviciilor financiare are, conform acestei
poziþii, doar rolul de a redistribui lichiditãþile generate în sectorul
tradiþional al producþiei de bunuri ºi servicii. Contrar acestei concepþii,
Christian Marazi demonstreazã cã aceastã distincþie simplistã între o
sferã clasicã a producþiei, de treabã, harnicã ºi onestã, ºi o sferã a serviciilor
financiare, parazitã, imoralã ºi neproductivã, este deja imposibil de
trasat. Serviciile financiare cele mai sofisticate sunt astãzi imposibil de
disociat de vechea sferã a producþiei: nu doar pentru cã tot mai multe
corporaþii, care pânã mai ieri erau angajate în stricta producþie industrialã
de bunuri, astãzi investesc tot mai mult în servicii financiare menite
a le „securiza” împotriva riscurilor ºi totodatã a le spori profitul ºi capitalul;
ci, mai dureros, pentru cã în însuºi procesul de producþie s-au
insinuat operaþiuni ºi relaþii sociale tipice sectorului financiar. „Ne
gãsim”, spune Marazzi, „într-o perioadã istoricã în care finanþele sunt
cosubstanþiale producþiei însãºi de bunuri ºi servicii” (p. 28).
Explicaþia acestei insinuãri a finanþelor în chiar miezul modului
de producþie este ceea ce Marazzi numeºte „biocapitalism”. ªi aici se
complicã lucrurile, pentru cã biocapitalismul este conceptul prin care
economistul elveþian încearcã sã împace propria sa teorie de sorginte
autonomistã cu dinamica actualei crize economice. Iar cele douã elemente
nu se potrivesc tocmai perfect. Pe de o parte, interpretarea crizei
a lui Christian Marazzi e una care pune accent pe rolul activ pe care circulaþia
capitalului îl are, mai nou, în producþie: ceea ce pânã nu demult
rãmânea alocat unui sector separat de producþia efectivã, ºi anume circulaþia
capitalului, astãzi nu numai cã afecteazã însãºi nucleul economic
al producþiei, ci constituie chiar agentul activ al acesteia, operatorul
generãrii de profit. So far so good. Însã pe de altã parte, biocapitalismul
este conceptul prin care Marazzi încearcã sã rezume o mare parte din
teoriile autonomiºtilor italieni vizavi de turnura post-fordistã recentã a
capitalismului. Sintetizând, turnura postfordistã a capitalismului este
pentru aceºti autori acea deplasare majorã care afecteazã relaþiile ºi
modul de producþie din interiorul capitalismului odatã cu sfârºitul paradigmei
clasice a producþiei industriale de masã ºi a dublului sãu politic
care e statul keynesian al bunãstãrii. Odatã cu declinul acestei paradigme,
vechiul antagonism între muncitor ºi patronat, antagonism care era
14