REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Revista revistelor
anilor scurºi de la ivirea sa pe lume.
ªi nu ne-am înºelat. Cassian Maria
Spiridon ne surprinde cu un regal
despre Eminescu ºi monarhia constituþionalã.
Articolele din Timpul
conservator, la care trudea luceafãrul
nostru pânã la epuizare, alunecând
pe ºpalturi, sunt trecute pe rând în
revistã. E consemnatã privirea
indiferentã la început, apoi tot mai
atentã la nuanþe, fie cã e vorba de
educaþia ortodoxã a succesorului la
tron, pe care Eminescu o considerã
obligatorie, fie de rolul pe care l-ar
putea juca monarhia în propãºirea
þãrii. „Spiritul monarhic, spune
Eminescu, nu se face, nu se
improvizeazã, el se naºte din istoria
naþionalã”. Vorbele sale se dovedesc,
ºi de astã datã, a avea o pregnantã
actualitate. Tolba Convorbirilor
ieºene dã pe dinafarã de articolele ce
se ocupã de poetul nostru: George
Popa se încãpãþâneazã sã considere
Luceafãrul – opera non finita, pentru
Radu Voinescu Reevaluarea lui
Eminescu rãmâne de actualitate, iar
Petru Zugravu se ocupã cu insistenþã
suspectã de M. Eminescu –
poetul naþional, nu scriitor xenofob,
antisemit ºi rasist. Ne oprim aici cu
înºiruirea, având noi o slãbiciune
aparte nu pentru poetul naþional,
care a dus la perfecþiune limba noastrã
cea ca o comoarã (ºi care poet, da
- nu e xenofob, nici antisemit sau
rasist decât oleacã, cã aºa era moda
pe-atunci); ci pentru scepticul
român de serviciu al secolului trecut,
cel care a dus pe nebãnuite culmi
stilistice limba franþuzeascã. ªi cã nu
facem nicio exageraþiune, articolul
Irinei Mavrodin despre Cioran în
„Pléiades” ne stã chezaº. Francezii s-
130
au trezit în al doiºpelea ceas cã iubitul
lor Cioran, chit cã român de origine,
e totuºi francez sadea, din moment
ce ºi-a pus în cap sã lase Parisul sã
piarã pe limba lui; aºa cã, din
recunoºtinþã, i-au tãiat nu capul, ci
prenumele (mai bine zis, iniþialele E.
M.), aceasta fiind pedeapsa celor
cãrora li se rezervã un loc în
(Mont)parnasse-ul ediþiilor. Pe bunã
dreptate Irina Mavrodin se întreabã
de ce n-or fi inclus cei de la
Gallimard ºi opera româneascã a lui
Cioran în volumul de la Pléiades,
care îl aºeazã definitiv pe fiul nostru
de popã din Rãºinari în Pantheonul
literar al celor din Hexagon. Îndrãznesc
sã avansez o umilã explicaþie:
pentru ei, Cioran – hélas! – a fost,
este ºi va rãmâne pe veci francez...
POESIS INTERNAÞIONAL.
Strategia de marketing a revistei sãtmãrene
a dat roade în cazul meu,
poza color a Martei Petreu de pe
coperta numãrului 7, apãrut în