REDACÞIA - Revista de Cultura Familia - Revista Familia

Alexandru Muºina
Dar care ar fi, totuºi, mecanismul psihologic, în ce a constat
evoluþia culturalã ºi de mentalitate care a dus la situaþia actualã, cum ar
spune Darius Stroescu? Mai mult, ce a determinat o asemenea evoluþie?
Mai întîi ºi mai întîi, a fost revoluþia industrialã ºi post-industrialã. Cele
mai deºtepte ºi harnice dintre femei, acum trei-patru generaþii gãteau,
întorceau fînul, secerau, iar sîmbãta, suflecate pînã la brîu, duceau
rufele la rîu, sã le spele. Iarna þeseau covoare cu brãduþi ai vieþii, cu crenguþe
verzi ºi roºii, brodau pe mînecile iilor liniuþe ºi floricele. Astãzi,
aspiratorul, maºina de spãlat, cuptorul cu microunde º.a.m.d. le-au luat
bunã parte din obiectul muncii. Dar nu ºi energia & hãrnicia native. Covoare
n-are rost sã mai þeasã, nici sã împleteascã pulovere ºi ºosete sau
sã-nchindiseascã bluze ºi ii. Rãzboaiele de þesut comandate de computer
ºi femeile din India ºi Bangladesh sau China produc ieftin tot ce-þi poþi
dori, inclusiv covoare ºi costume populare din orice regiune a României.
Ce sã facã bietele femei? Gospodãrii grele nu mai au de þinut, nici
o droaie de copii de crescut. Pilula & prezervativele tot mai performante
au redus numãrul de copii la unu, maximum doi per familie.
Cum sã-ºi punã în valoare calitãþile, sã-ºi consume energia, ca sã nu se
suie pe pereþi sau sã se apuce de bãut? Nu doar amazoanele cu douã nume
de familie, ci ºi altele, mai potolite, gospodine pînã în vîrful unghiilor,
dar la fel de harnice ºi de inteligente, s-au fãcut lingviste. Inevitabil,
lingvistica a devenit o ºtiinþã a copãceilor ºi crenguþelor sintactico-morfologice,
a floricelelor numite adjectiv pronominal, complement indirect,
verb nepredicativ, apoziþie ºi aºa mai departe.
Datoritã lor, femei savante, dar, totodatã, cu suflet ºi simþ estetic,
lingvistica a devenit mai mult decît o ºtiinþã, a devenit o artã, ba chiar o
artã a modei. E drept, cel care dã tonul de la Chicago – Parisul sau Milano-ul
lingvisticii mondiale – e tot un bãrbat: Noam Chomsky, adevãrat
Paco Rabane sau Yves Saint-Laurent al gramaticii. Dar cît e de creativ, de
interesant, de imprevizibil, deºi a trecut de 70 de ani! Din zece în zece
ani inventeazã cîte o nouã gramaticã, care se propagã fulgerãtor în toate
universitãþile lumii: ieri aveam gramatica structuralã ºi pe cea generativtransformaþionalã,
azi avem G.B.-ul, pragmatica ºi sintaxa minimalistã,
mîine... În sfîrºit, s-a terminat cu gîndirea conservatoare, machoistã a
bãrbaþilor, care au þinut gramatica pe loc mai bine de o sutã de ani!
Poate cã limba românã sau limba francezã nu se schimbã la fiecare zece
ani, dar gramaticile lor, da. În ultimã instanþã, un lucru nu doar necesar,
ci ºi cool, cum ar spune Bubu. Mai mult, în felul acesta, fiecare generaþie
de lingviste poate avea propria ei gramaticã. Cã doar n-o sã predea o
junã entuziastã de 30 de ani, acelaºi lucru ca o lingvistã maturã, cu o bo-
78