guide 1.qxp - acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate

Lectura
6.1
De ce trebuie sã
înceapã educaþia
împotriva discriminãrii
în perioada preºcolarã
“EU AM PATRU ANI, TU EªTI DIFERIT ªI NU SUNT SIGUR
CE SIMT ÎN PRIVINÞA ACEASTA …“
Educaþia împotriva discriminãrii, popularizatã în lucrarea lui Louise Derman Sparks ºi a coautorilor sãi, a fost o
componentã cheie în dezvoltarea practicilor ºi filozofiei educaþiei incluzive. Când încercãm sã explicãm ceva, este
întotdeauna o idee bunã sã începem de la început – iar o explicaþie a educaþiei împotriva discriminãrii este
nimeritã pentru a începe sã rãspundem la întrebarea „de ce incluziune?“. Un principiu cãlãuzitor al educaþiei
împotriva discriminãrii este cã ºi ea porneºte de la început – chiar de la intrarea celor mai mici copii în sistemul de
învãþãmânt.
Iatã de ce …
Chiar înainte de a putea vorbi, copiii încep sã observe diferenþele legate de culoarea pielii, forma ochilor, limba,
pãrul ºi aºa mai departe. Ei absorb repede informaþii despre discriminare ºi stereotipuri de la televizor, de la cei
de-o vârstã cu ei ºi, mai ales, din ceea ce adulþii importanþi din viaþa lor, cum sunt pãrinþii ºi educatorii, spun ºi fac.
Copiii sunt foarte sensibili la limbajul trupului, la expresiile feþei ºi la intonaþie care trãdeazã sentimentele pozitive
sau negative ale adulþilor.
Copiii sunt curioºi din naºtere, învãþând continuu prin intermediul interacþiunii sociale cu adulþii ºi cu ceilalþi
copii - ºi sunt adesea mult mai deschiºi decât adulþii la lucruri noi ºi neobiºnuite. Copiii încã descoperã lumea: a
afla despre ceva sau cineva nou este un fenomen de zi cu zi pentru copii. Copiii mici copiazã copiii mai mari ºi
adulþii importanþi. De aceea, mesajele pe care adulþii le transmit despre oameni care sunt de etnie diferitã, care au o
dizabilitate, sau care vorbesc o limbã diferitã sunt foarte importante.
La grãdiniþã, Mirela, care este româncã, îi spune colegei sale de joacã, Corina,
„eºti proastã, nu ºtii sã vorbeºti“. Limba maternã a Corinei este rromani.
Dna Popescu se plimbã prin parc, împreunã cu copiii ei. Ea observã un grup de
copii cu dizabilitãþi, aflaþi într-o excursie cu învãþãtoarea lor, venind cãtre ei.
În mod inconºtient, ea îºi strânge mai tare copiii de mâini ºi porneºte sã
traverseze strada.
Ion îºi poartã bãieþelul pe umeri, pe o stradã din Bucureºti. Trece pe lângã
ambasada unui stat din Orientul Mijlociu. „Þine-te bine sã nu te ia teroriºtii!“
îi spune bãieþelului, trecând în grabã pe lângã paznici.
De ce este importantã educaþia împotriva discriminãrii în anii copilãriei?
Copiii încep sã conºtientizeze diferenþele ºi sã punã întrebãri despre ele încã de la vârsta de doi ani. Între patru ºi
ºapte ani, copiii sunt conºtienþi cã sunt diferiþi de adulþi ºi de alþi copii ºi se întreabã ce este constant ºi ce se va
schimba. Aceasta este vârsta când un bãieþel probabil cã îºi întreabã mama “când voi creºte, voi fi mãmicã sau
tãtic?” Începe sã înþeleagã cã unele lucruri privind identitatea sa s-ar putea schimba (va deveni adult), iar altele ar
putea rãmâne neschimbate (va fi întotdeauna bãrbat). Realizând cã alþi oameni sunt la fel sau diferiþi de ei, copiii
încep sã aibã opinii despre acest lucru ºi ar putea începe sã aibã sentimente negative faþã de oamenii care sunt altfel
decât ei. Copiii care sunt diferiþi de majoritate în vreun fel pot chiar începe sã aibã sentimente negative faþã de ei
înºiºi, dacã simt cã deosebirea aceasta este perceputã ca ceva „mai puþin normal“ sau „mai puþin bun“. De aceea,
este important ca adulþii sã aibã atitudini pozitive faþã de diferenþe, aºa încât, în loc sã dezvolte sentimente
negative, copiii sã creascã fiind conºtienþi cã ºi oamenii care sunt diferiþi de ei sunt interesanþi, atractivi, sunt colegi
de joacã plãcuþi etc.
50 EDUCAÞIA INCLUZIVÃ. CONCEPTE, POLITICI ºI ACTIVITÃÞI ÎN ºCOALA INCLUZIVÃ