guide 1.qxp - acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate

Lectura
6.7
Educaþia incluzivã –
dreptul la educaþia
de masã
În lecturile precedente am subliniat evoluþia înregistratã de modelele
educaþionale ºi am analizat modul în care noþiunea de educaþie interculturalã
ºi îndepãrtarea de integrare ne-au condus spre ideea de educaþie incluzivã.
Lectura 9 a evidenþiat faptul cã modelul incluziunii are la bazã principiile
drepturilor omului înglobate în dreptul internaþional. Secþiunile ce urmeazã
acestei Lecturi împreunã cu alte ghiduri tematice oferã sfaturi practice cu
privire la aspectele specifice ale politicilor ºi practicilor unei ºcoli incluzive.
Acesta Lecturã trece în revistã modul în care s-a ajuns la conceptul de
educaþie incluzivã ºi îi sublineazã caracteristicile–cheie.
Îndepãrtarea de segregare
De-a lungul timpului s-a observat cã ºcolile normale au fost întotdeauna
pregãtite sã îi excludã sau sã îi discrimineze pe copiii care nu se conformau
unei anumite „norme“. Aceastã segregare era justificatã în ochii
profesioniºtilor din domeniul învãþãmântului de progresele timpurii
realizate în domeniul testãrii psihologice ºi a metodelor de evaluare
medicalã. Pe parcursul secolului al 20-lea, în multe þãri s-a implementat un
sistem separat, segregat de educaþie pentru copiii consideraþi „handicapaþi“.
Cu toate acestea, din anul 1970, practica de a eticheta copiii ºi tinerii
pentru a stabili dacã sunt suficient de „normali“, pentru a primi educaþie
într-o ºcoalã normalã a început sã fie pusã la îndoialã.
De obicei, încercãrile timpurii de asigurare cã toþi copiii participaserã la
cursurile aceleiaºi ºcoli normale se realizau prin integrare. Aceste încercãri
au limitat succesul, pentru cã depind de asimilarea cursanþilor ºi de
adaptarea lor la structurile educaþiei de masã în care politicile, practicile ºi
curriculumul unei ºcoli se schimbã în timp ce ºcoala însãºi rãmâne în mare
parte neschimbatã. De-a lungul timpului, s-a recunoscut faptul cã
asimilarea a fost un execiþiu fãrã rost ºi inuman. Mulþi dintre copiii
„integraþi“ care nu aveau capacitate de asimilare rãmâneau izolaþi în
structurile noi ºi primeau chiar mai puþin sprijin decât ar fi primit în cadrul
ofertei educaþionale „speciale“.
Dezvoltarea conceptului de educaþie incluzivã
Termenul de „educaþie incluzivã“ a fost mai întâi utilizat pentru a descrie
structurile educaþionale în care atât copiii cât ºi tinerii cu sau fãrã
dizabilitãþi învãþau împreunã în cadrul ofertei educaþionale obiºnuite de la
nivel preºcolar, în ºcoli, colegii ºi universitãþi cu reþele adecvate de sprijin.
De-a lungul timpului, conceptul de educaþie incluzivã s-a lãrgit. Specialiºtii
care au susþinut abordãrile educaþiei interculturale ºi cu drepturi egale
pentru toþi au considerat cã abordãrile ºi ideile expuse în resurse, precum
varianta originalã a indexului pentru incluziune, sunt folositoare ºi adecvate
pentru propriile lor structuri. Ideea de incluziune a fost de curând aplicatã
situaþiilor în care copiii erau educaþi în clase separate sau în oferta
educaþionalã segregatã din cauza statutului lor etnic sau socio-economic ºi
din cauza dizabilitãþilor lor.
74 EDUCAÞIA INCLUZIVÃ. CONCEPTE, POLITICI ºI ACTIVITÃÞI ÎN ºCOALA INCLUZIVÃ