guide 1.qxp - acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate

Ce trebuie sã aibã în vedere profesorii?
A fi capabil sã categorizezi ºi sã evaluezi este o parte importantã a inteligenþei omeneºti. Fãrã aceasta, nu am putea
sã ne orientãm în viaþã. Categoriile pot fi folositoare atunci când trebuie sã reacþionãm rapid la o situaþie. Dacã
vezi un copilaº care este pe cale sã alerge dupã o minge care a ajuns pe o ºosea aglomeratã, setãrile tale mentale îþi
vor oferi categoriile: „copilaº = vulnerabil + prea mic ca sã ºtie despre siguranþa traficului“ ºi „drum aglomerat =
periculos“ ºi vei reacþiona repede pentru a-l opri pe copil sã nu fie lovit de o maºinã.
Dr. John Bargh ne oferã o definiþie folositoare: „Stereotipurile sunt categorii care au mers prea departe“, spune el.
„Când folosim stereotipuri, luãm în calcul sexul, vârsta, culoarea pielii persoanei din faþa noastrã, iar minþile noastre
rãspund cu mesaje care spun: ostil, prost, slab. Acele calitãþi nu existã. Acele mesaje nu reflectã realitatea“.
În România, mesajele despre justiþie, egalitate ºi egalitarism nu prevaleazã încã foarte mult în mediul nostru.
Stereotipurile negative care se poate sã fi prins deja rãdãcini în inconºtientul nostru sunt întãrite zilnic cu imagini
ale femeilor ca obiecte sexuale, reportaje cu infractori de etnie romã la ºtiri, cu puþine relatãri sau nici o relatare
despre realizãrile unor reprezentanþi ai etniei rome, ºi aproape completa invizibilitate a oamenilor cu dizabilitãþi în
toate contextele. Nu putem scãpa de aceste instantanee zilnice despre discriminare, dar ca practicieni reflexivi,
putem cel puþin sã fim conºtienþi de felul în care ne pot influenþa comportamentul ºi sã ne strãduim, conºtient, sã
facem faþã inerentei tendinþe de a stereotipiza. Unii cercetãtori sunt convinºi cã, cu destulã conºtiinþã de sine ºi cu
exerciþiu, tendinþa de a preveni stereotipizarea automatã poate deveni ea însãºi automatã. Ca educatori, aceasta este
ceea ce ar trebui sã ne dorim pentru noi înºine.
De ce trebuie sã þinã cont managerii?
Desigur, în România, ca peste tot în lume, unii oameni îºi declarã în mod fãþiº credinþele discriminatorii ºi nu au
nici o motivaþie sã se schimbe. Pentru directorii ºcolilor incluzive, aceasta are implicaþii pentru cei care sunt
angajaþi ca profesori. ªtim cã, de la vârsta de cinci ani, copiii pot deja sã aibã stereotipii despre minoritãþi, femei,
persoane cu dizabilitãþi ºi alte grupuri sociale. Copiii mici nu au de ales în privinþa acceptãrii sau respingerii
mesajelor discriminatorii care îi bombardeazã zilnic în timpul liber, în afara ºcolii. Încã mai au de acumulat
abilitãþi cognitive sau experienþe care sã-i ajute sã-ºi formeze propriile lor convingeri. Cadrele didactice care declarã
în mod deschis atitudini discriminatorii în mediul educaþional aduc prejudicii copiilor ºi societãþii, educând adulþi
care sunt practic incapabili sã evalueze oamenii în conformitate cu meritele lor personale.
Rezultatele muncii cu atitudinile implicite aratã, mai mult ca oricând, cã educaþia incluzivã este esenþialã. Este
fundamentul unei societãþi armonioase ºi pacifiste.
Citiþi ºi celelalte ghiduri din aceastã serie pentru sfaturi practice referitoare la felul în care puteþi sã vã faceþi clasa
mai incluzivã ºi pentru activitãþi care sã vã ajute sã susþineþi copiii aflaþi în grija voastrã sã dezvolte atitudini
pozitive ºi sãnãtoase faþã de diversitate.
60 EDUCAÞIA INCLUZIVÃ. CONCEPTE, POLITICI ºI ACTIVITÃÞI ÎN ºCOALA INCLUZIVÃ