guide 1.qxp - acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate

Lectura
6.4
O lume multiculturalã
Societãþile sunt în continuã schimbare ºi evoluþie, iar schimbãrile au avut un ritm alert în ultimele decenii. Astãzi,
Europa gãzduieºte multe culturi diferite. Prin urmare, s-a recunoscut, în mod treptat, cã minoritãþile au ºi ele
drepturi care trebuie recunoscute ºi respectate. În Europa, vechiul concept potrivit cãruia naþiunile sunt entitãþi
omogene din punct de vedere cultural a trebuit revizuit. Procesul de integrare europeanã, schimbãrile tehnologice,
migraþiile, precum ºi interdependenþa economicã ºi socialã crescândã între diferitele regiuni ale lumii, au
determinat schimbarea acestui concept. Într-un anume fel, suntem mai aproape ºi mai informaþi despre fiecare
împreunã decât eram vreodatã: persoanele care au acces la Internet sau la televiziune prin cablu pot intra în
contact cu cealaltã parte a lumii în doar câteva minute. Oricum, din alte puncte de vedere distanþele între
multiplele grupuri culturale ale Europei sunt încã prea mari.
De la societatea multiculturalã la societatea interculturalã
Termenii de „multicultural“ ºi „intercultural“ sunt adesea folosiþi unul pentru celãlalt, deºi înseamnã lucruri diferite.
La început, conceptul de societate multiculturalã era destul de limitat. Acesta accepta cã diferite culturi, grupuri
naþionale, etnice sau religioase coabiteazã pe acelaºi teritoriu, dar nu presupunea neapãrat inter-relaþii prin care
grupuri diferite intrã în contact unele cu celelalte. Diferenþele erau „tolerate“, dar nu neapãrat acceptate sau preþuite.
Chiar ºi atunci când exista o bazã legalã pentru prevenirea discriminãrilor, legea nu era aplicatã coerent. De-a lungul
timpului, noþiunea de societate multiculturalã a evoluat. Astãzi, nu se mai vorbeºte despre un „mozaic“ în care
culturile sunt aºezate una lângã alta fãrã sã se influenþeze, sau despre un „creuzet“ în care se spune cã diferenþele care
ne definesc identitatea dispar. Acceptãm interacþiunea culturalã ca pe un proces fluid ºi dinamic, un caleidoscop în
care diferite piese interacþioneazã în mod constant ºi toate piesele contribuie la restituirea întregului. Diferenþele nu
mai sunt doar tolerate sau ignorate, ele sunt recunoscute, acceptate ºi preþuite. Deºi discriminãrile ºi incitarea la urã
mai au mult pânã sã disparã, importanþa abordãrii active a incidenþelor de discriminare este din ce în ce mai mult
recunoscutã, pentru a face din principiul „toþi diferiþi, toþi egali“ o realitate, ºi nu doar un slogan.
În societãþile interculturale, nu numai cã recunoaºtem cã societatea este multiculturalã ºi cã pe acelaºi teritoriu se
regãsesc culturi ºi grupuri diferite, ci, mai mult, înþelegem cã acestea pot interacþiona ºi se pot influenþa unele pe
altele în mod pozitiv. Existã interacþiune culturalã, înþelegere ºi conºtientizare crescânde, precum ºi recunoaºtere
reciprocã a valorilor ºi modurilor de viaþã ale fiecãruia dintre noi. Pe mãsurã ce minoritãþile ajung sã fie acceptate
ºi apreciate, ideea de „ierarhie culturalã“, conform cãreia cultura majoritarã este cultura „mai importantã“ care
trebuie apãratã ºi pãstratã cu preþul sacrificiului celorlalte culturi, dispare încetul cu încetul. Devine acceptatã ideea
cã toate grupurile ºi culturile sunt importante, cã nu existã culturi sau grupuri „superioare“ sau „inferioare“, ci
doar grupuri ºi culturi diferite. Considerãm naturalã mândria propriei culturi, dar înþelegem cã oameni din alte
culturi se simt la fel de mândri de culturile lor ºi cã societatea se îmbogãþeºte atunci când toate culturile înfloresc.
Conceptul de societate interculturalã implicã, de asemenea, dinamism ºi reciprocitate. Dezmembrarea barierelor
între grupuri conduce la un sentiment crescând de solidaritate, deoarece simþim o obligaþie moralã de asigura
salvgardarea drepturilor celorlalþi, nu numai sã ne promovãm propriile drepturi.
Neajunsurile educaþiei „monoculturale“
Cum ajutã educaþia
interculturalã ºcolile
sã integreze diversitatea?
Abordãrile tradiþionale „monoculturale“ ale educaþiei tind sã victimizeze copiii care nu aparþin culturii majoritare.
Limba ºi cultura acestor copii sunt vãzute ca niºte probleme, mai degrabã decât ca fãcând parte din identitatea lor
sau ca fiind o resursã importantã pentu cadrele didactice ºi alþi elevi pentru a afla despre culturi ºi tradiþii diferite.
Aceste abordãri se bazeazã pe credinþa în superioritatea implicitã a culturii majoritare, despre care se bãnuieºte cã
rãmâne neafectatã ca urmare a contactului cu alte culturi. În cel mai rãu caz, cadrele didactice îi catalogheazã pe
copiii aparþinând unei culturi sau limbi diferite ca având dificultãþi la învãþãturã ºi, prin urmare, aºteaptã mai
64 EDUCAÞIA INCLUZIVÃ. CONCEPTE, POLITICI ºI ACTIVITÃÞI ÎN ºCOALA INCLUZIVÃ