guide 1.qxp - acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate

primele douã categorii sunt învãþate imediat de profesor. În ceea ce-i priveºte
pe cei din categoria rezidualã, numele reale sunt învãþate mult mai încet.
Aceste concluzii pe care le trage profesorul într-o manierã atât de selectivã din
comportamentul elevilor ºi „procesul de categorizare“ la care acestea conduc,
acþioneazã ca o definiþie a situaþiei în care se aflã profesorii ºi elevii înºiºi.
Aceastã definiþie redã planul pentru toatã interacþiunea viitoare dintre cele
douã pãrþi.
Hargreaves a constatat cã, odatã ce profesorul a categorisit un elev, acesta tinde sã foloseascã „categoria de elev“ ca
punct de referinþã pentru interpretarea comportamentului unui elev. De exemplu, dacã un elev a avut dificultãþi în
completarea unei lucrãri:
• Dacã elevul fusese clasificat ca „inteligent“, atunci profesorul este posibil sã tolereze dificultatea la modul
benign, oferindu-i ajutor ºi îndrumare.
• Dacã un elev a fost clasificat drept „prost“ sau „leneº“, atunci profesorul este posibil sã interpreteze aceeaºi
comportare ca un indiciu cã elevul „nu se strãduieºte suficient“ sau cã „evident, nu a ascultat“ când a fost
explicatã lecþia.
Hargreaves mai subliniazã cã, deoarece elevii (în special cei foarte tineri) se raporteazã la comportamentul celorlalþi
faþã de ei pentru a obþine o imagine despre cât succes au, aceºtia interiorizeazã imaginea pe care o primesc despre
ei de la alte persoane importante – în acest caz, profesorul (cu toate cã în asemenea situaþii, celelalte persoane
importante pot fi colegii elevilor). Elevii se bazeazã pe profesori sã le furnizeze un „concept despre sine“; sã le
spunã cât sunt de grozavi sau cât de prost se descurcã.
În plus, alþi elevi ºi alþi profesori vor ajunge sã recunoascã eticheta pe care un elev ºi-a atras-o ºi se vor purta în
consecinþã faþã de acel elev pe baza acestei etichete deja existente. Deºi nu este imposibil pentru un elev sã scape de
o etichetã, acest lucru devine extrem de greu, odatã ce eticheta este foarte cunoscutã.
Profesorii comparã adesea percepþiile lor despre elevi ºi aceasta consolideazã etichetele ºi pot crea chiar un consens;
un profesor care nu a predat niciodatã unui anumit elev poate ºti deja despre el sau ea, prin etichetele ataºate
acestuia/acesteia de alþi profesori. S-a demonstrat, în unele cazuri, cã aceasta poate duce la o profeþie negativã care
se autoconfirmã.
Profeþii care se adeveresc (efectul Pygmalion)
Atherton (2004) explicã profeþia care se adevereºte (self-fulfilling prophecy) în felul urmãtor: rezultatul unei situaþii
este adesea afectat de aºteptãrile noastre. Bursele furnizeazã un exemplu simplu despre felul în care opereazã aceste
profeþii. Un zvon cã o companie are dificultãþi financiare (adicã o etichetã gen „necazuri“ este ataºatã acesteia)
cauzeazã o miºcare a acþiunilor, o cãdere constantã a valorii companiei ºi de aici este o chestiune de timp ca ceea ce a
fost odinioarã o companie sãnãtoasã sã aibã cu adevãrat dificultãþi financiare. Profeþia s-a adeverit.
Jacobson (1968) sugera cã etichetarea poate avea efecte pozitive, prin lansarea unei profeþii pozitive, unde elevii
etichetaþi drept „strãluciþi“ ar putea fi peste aceste aºteptãri. Lucrarea lui Jacobson a fost criticatã, totuºi este acum
general acceptat cã, între anumite limite, „etichetarea superioarã“ poate ajuta un elev sã-ºi realizeze întregul potenþial.
Totuºi, existã puþine limite ale efectelor etichetãrii în direcþie inferioarã. Elevii pot fi etichetaþi prin faptul cã li se
spune cã „nu vor fi buni la matematicã“. Elevii de etnie romã sunt adesea subiect de etichetare ca având
„dificultãþi lingvistice“ ºi ca fiind „neinteresanþi“. Dacã sunt interiorizate de elevi, aceste etichete au efecte în
situaþii noi în care elevii vor tinde sã eºueze din nou. Întregi categorii de elevi pot fi condamnate la insucces,
deorece au fost etichetate ca fiind incapabile sã acumuleze, din cauza provenienþei lor entice sau sociale, ceea ce ne
asigurã cã eºecurile lor sunt observate ºi marcate, iar progresele lor sunt minimalizate sau trecute cu vederea.
Cancelariile sunt o altã sursã de profeþii negative care se adeveresc (efectul halo). Unele cadre didactice eticheteazã
fraþii pe care nu i-au cunoscut încã, pe motiv cã aceºtia sunt „exact ca fratele/sora lui/ei“. În alte cazuri, elevii noi
sunt etichetaþi pe motiv cã numele lor sunt asociate cu un anumit grup etnic, cultural sau social.
David Harris (2004): Teoria etichetãrii reconsideratã
În aparenþã, lucrarea citatã mai sus a oferit un nou ºi foarte simplu motiv pentru rezultatele slabe ale anumitor
copii - aºteptãrile mici conduc la realizãri reduse, se credea, în special dupã publicarea unui studiu extrem de
influent al lui Rosenthal ºi Jacobson (1968). În acest studiu s-au acordat la întâmplare note total nejustificate la
62 EDUCAÞIA INCLUZIVÃ. CONCEPTE, POLITICI ºI ACTIVITÃÞI ÎN ºCOALA INCLUZIVÃ