guide 1.qxp - acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate

Incluziunea ca proces 12
Educaþia incluzivã înseamnã cã toþi copiii ºi tinerii învaþã împreunã în
stucturi obiºnuite ale învãþãmântului preºcolar, ºcolar ºi superior.
Incluziunea implicã ca toþi copiii sã participe în viaþa ºi activitãþile ºcolii,
indiferent de nevoile pe care le au. Incluziunea este vãzutã ca un proces
continuu de depãºire a barierelor de învãþare ºi participare pentru toþi copiii
ºi tinerii. Pe de altã parte, segregarea atrage bariere care pot fi utilizate
pentru a avansa motive de excludere a copiilor ºi tinerilor din ºcolile sau
clasele „obiºnuite“.
Indexul pentru incluziune, publicat pentru prima datã în 2000 de Centrul de
Educaþie Incluzivã ºi care astãzi este utilizat peste tot în lume defineºte
incluziunea drept „procesele de creºtere a gradului de participare ºi de
reducere a gradului de excludere a cursanþilor din culturile, curriculum-ul ºi
comunitãþile ºcolilor locale“. În acest sens, incluziunea ºi segregarea nu sunt
stãri fixe. ªcolile se îndreaptã treptat spre incluziune rezolvând problema
segregãrii.
Abordarea incluzivã
Abordarea incluzivã porneºte de la ideea cã nu existã nici o metodã de
predare sau de îngrijire dintr-un sistem segregat sau separat care sã nu se
poatã efectua în cadrul unei ºcoli „obiºnuite“, dacã existã dãruire ºi
sprijin. În timp ce aceastã perspectivã a fost contestatã ºi continuã sã fie
subiect de dezbatere, chiar ºi criticii conceptului de „incluziune completã“
sprijinã „incluziunea acolo unde se poate efectua“. Educaþia incluzivã se
referã la sprijinirea ºcolilor în depãºirea obstacolelor, pentru ca acestea sã
poatã progresa ºi sã poate veni în întâmpinarea nevoilor de învãþare a
tuturor copiilor.
Toþi copiii învaþã tot timpul atât în cadrul ºcolii, cât ºi în afara ei. Copiii cu
dificultãþi de învãþare au o altã manierã ºi un alt ritm de învãþare, spre
deosebire de ceilalþi copii. În momentul în care un copil întâmpinã
probleme în procesul de învãþare, trebuie sã vedem dacã în cadrul ºcolii nu
existã ceva care îl împiedicã pe copil sã înveþe (a se citi Lectura 6.8 în
prezentul Ghid).
Aceastã abordare este diferitã de abordarea tradiþionalã în care se presupune
cã, dacã un copil are dificultãþi de învãþare, acel copil este o problemã ºi el
trebuie sã se schimbe ºi nu ºcoala.
Abordarea incluzivã cere ca ºcolile sã aibã atenþia concentratã asupra
elevilor, sã aprecieze diferenþele dintre elevi ºi sã adapteze aceste diferenþe.
Adoptarea unei abordãri incluzive necesitã, de obicei, examinarea
administrãrii ºcolii, practicile de înmatriculare ºi predare, mediul ºcolar,
facilitãþile, programa ºi relaþiile sale cu pãrinþii. Toþi aceºti factori pot
contribui la dezvoltarea ºcolii ºi la etosul incluziv.
12 Ghid Informativ de Incluziune, Sharon Rustemier, Centru de Studii în Educaþia Incluzivã
Aliaþi pentru
incluziune, copiii sunt
adesea avocaþii sãi cei
mai puternici
Hotãrârea de a segrega adesea
copiii are, mai degrabã, de-a face
cu ceea ce au de fãcut profesorii
sau pãrinþii decât cu obþinerea
celor mai bune rezultate
educaþionale posibile pentru copii.
„Fiul meu are dificultãþi de
învãþare. Mergea la altã ºcoalã
unde profesoara nu-l plãcea,
deoarece credea cã fiul meu
are o influenþã negativã asupra
nivelului la care putea
profesoara preda. Simþea cã îi
poate afecta reputaþia de
profesoara bunã. Dupã clasa
întâi, fiul meu a primit un
certificat de incompetenþã ºi a
fost exclus din acea ºcoalã.
Atitudinea ºi comportamentul
lui s-au schimbat, a început sã
se comporte ciudat. Apoi, în
noiembrie 1996, am descoperit
aceastã ºcoalã ºi l-am adus aici.
Profesorul l-a întâmpinat cu
bine, la fel cum i-a întâmpinat
ºi pe ceilalþi elevi. Fiul meu e
foarte fericit acum. Spune cã
toþi copiii se joacã cu el ºi
nimeni nu-i pune porecle.“
„I-am spus profesoarei sã o
scoatã din clasã. Dar era fiica
mea cea care o incomoda.
Copiii noºtri sunt persoane
mai bune decât profesorii.
Fiica mea încerca sã ajungã la
acelaºi nivel al studiilor cu
celelalte fete, dar nu putea
þine pasul cu profesoara.“
Copiii ºi tinerii simt adesea foarte
puternic ce este ºi ce nu este
„corect“. Când ne propunem sã
adoptãm procesul de a face ºcolile
noastre mai incluzive, este
important de reþinut cã ºcolile
sunt, la bazã, locuri în care copiii
învaþã. Deschiderea instinctivã a
copiilor la lucruri ºi oameni noi ºi
dorinþa acestora ca lucrurile sã fie
corecte sunt resurse importante
pentru ºcolile incluzive.
6. LECTURI SUPLIMENTARE
77