CAPITOLUL 1

STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 221
Obs. Această restricţie este impusă de faptul că am evidenţiat
modalităţi şi relaţii de calcul pentru deplasări (să aplicăm relaţia Mohr-
Maxwell), numai în cazurile specifice grinzii dublu articulate şi grinda
încastrată;
d) Se trasează diagramele de moment încovoietor pe sistemul de
bază ales, în cele două stări: starea reală (diagrame de ordinul
II) şi starea virtuală (diagrame de moment de ordinul I);
e) Se calculează coeficienţii δ aplicând relaţia (11.2) după regulile
ij
precizate în capitolul numărul 10;
f) Se determină ecuaţia de stabilitate prin anularea determinantului
coeficienţilor, relaţia (10.4);
g) Se caută, prin încercări, soluţia ecuaţiei de stabilitate.
unde:
Obs.:
1. Pentru găsirea soluţiei ecuaţiei de stabilitate, ν , factorul de
compresiune critică, se vor impune, succesiv, valori factorului
de compresiune, ν , care introdus în ecuaţia de stabilitate
trebuie să verifice aceasta ecuaţie. Prima valoare impusă
pentru factorul de compresiune se calculează cu relaţia:
π
ν = νcr
= , (11.8)
γ
lf
γ = , (11.9)
l
în care: lf
reprezintă lungimea de flambaj a barei etalon, bara cu
factorul de compresiune maxim,
l - lungimea barei etalon.
2. Parametrul γ se determină în funcţie de tipul de legături
existente în extremităţile barei etalon, astfel determinăm cu
ajutorul relaţiei (11.9) următoarele valori:
a. γ = 0. 5 pentru grinda dublu încastrată;
b. γ = 0. 707 în cazul grinzii încastrate – simplu rezemată;
c. γ = 1 pentru grinda dublu articulată sau articulată –
simplu rezemată;
d. γ = 2 pentru grinda încastrată (în consolă).
2. În ecuaţia de stabilitate se regăseşte factorul de compresiune
maxim, al barei etalon. Această bară, prin modul de
deformare sub acţiunea încărcărilor, se compară cu cele patru
tipuri de bară, pentru care avem calculate valorile
parametrului γ
. De regulă, bara etalon se situează între două
tipuri de bară şi atunci pentru a se determina valoarea
cr