CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 1
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 235<br />
De aceea, este necesar să se scrie ecuaţii suplimentare stabilite<br />
prin exprimarea condiţiilor de deformare a structurii. Prin urmare,<br />
pentru a determina starea de efort şi deformaţie dintr-o structură<br />
nedeterminată static, trebuie să se aplice concomitent cele două condiţii<br />
care caracterizează echilibrul unei structuri, şi anume: condiţia de<br />
echilibru static şi condiţia de continuitate a deformatei.<br />
În metoda forţelor se utilizează ca necunoscute forţele de<br />
legătură suplimentare egale cu gradul de nedeterminare statică a<br />
structurii, iar ecuaţiile suplimentare reprezintă exprimarea condiţiei de<br />
continuitate a deformatei pe direcţia fiecărei necunoscute.<br />
Prin grad de nedeterminare statică a unei structuri se înţelege<br />
diferenţa între numărul total al necunoscutelor problemei şi numărul<br />
ecuaţiilor de echilibru static. Gradul de nedeterminare statică se<br />
determină prin aplicarea următoarelor relaţii:<br />
a.<br />
GNS = l + r − 3c<br />
, (12.1)<br />
unde: GNS reprezintă gradul de nedeterminare statică;<br />
l – numărul de legături simple interioare structurii între corpuri;<br />
r – numărul de legături simple în reazemele structurii;<br />
c – numărul de corpuri distincte;<br />
3 – numărul de ecuaţii de echilibru static care se pot scrie pentru<br />
un corp<br />
b.<br />
∑<br />
− = s c GNS 3 , (12.2)<br />
în care: c reprezintă numărul de contururi închise distincte;<br />
închis.<br />
3 – numărul de nedeterminări statice ale unui contur închis;<br />
s – numărul de legături care lipsesc unui contur pentru a fi<br />
Pentru rezolvarea structurilor static nedeterminate, prin metoda<br />
forţelor, este necesar ca un număr de legături, egal cu gradul de<br />
nedeterminare statică a structurii, să fie suprimate şi în locul lor să se<br />
introducă echivalentul mecanic (forţe sau cupluri). Sistemul obţinut prin<br />
suprimarea de legături, în modul expus anterior, care este un sistem<br />
static determinat, se numeşte sistem de bază.<br />
Forţele şi eforturile din legăturile suprimate din reazeme sau<br />
continuităţi interioare, odată puse în evidenţă (necunoscutele problemei)<br />
împreună cu forţele exterioare, constituie un sistem de forţe care<br />
acţionează pe structura static determinată.