CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 1
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
236<br />
Calculul de ordinul II al cadrelor prin metoda forţelor<br />
Sub acţiunea acestui sistem de forţe, structura va fi în echilibru<br />
indiferent de ce valori se vor da forţelor necunoscute. Soluţia unică a<br />
problemei se obţine din condiţia ca sistemul de bază, încărcat cu forţele<br />
exterioare date şi forţele necunoscute, notate X , să se comporte identic<br />
cu sistemul dat, adică deplasările totale pe direcţiile tuturor<br />
necunoscutelor (legăturilor suprimate) să fie egale cu zero, deoarece<br />
legăturile sistemului real nu permite astfel de deplasări.<br />
În cazul unui sistem de n ori static nedeterminat condiţiile care<br />
se scriu sunt:<br />
∆ = ∆ = 0,<br />
......., ∆ = 0,<br />
......., ∆ = 0,<br />
(12.3)<br />
1<br />
0, 2<br />
i<br />
n<br />
unde ∆ i reprezintă deplasare totală pe direcţia necunoscutei Xi<br />
.<br />
Dacă forţele exterioare date şi cele din legăturile suprimate ar fi<br />
aplicate simultan pe sistemul de bază, ele ar produce deplasări pe<br />
direcţia fiecărei necunoscute. Suma acestor deplasări reprezintă<br />
deplasarea totală, ∆ i , care pentru respectarea condiţiei de<br />
compatibilitate a deformatei trebuie să fie egală cu zero.<br />
este:<br />
Relaţia de calcul a deplasării totale pe direcţia necunoscutei<br />
δ X δ X + ....... + δ X + ....... + δ X + ∆ = 0 . (12.4)<br />
i1<br />
1 + i2<br />
2<br />
ii i<br />
in n ip<br />
În ecuaţia (12.4) coeficienţii necunoscutelor sunt deplasări<br />
produse pe direcţia necunoscutei X din încărcarea sistemului de bază<br />
i<br />
separat cu forţele X1<br />
= 1, X 2 = 1,.....,<br />
Xi<br />
= 1,.....<br />
Xn<br />
= 1,<br />
iar termenul liber<br />
este deplasarea pe direcţia necunoscutei X , produsă de forţele<br />
exterioare date, aplicate pe sistemul de bază.<br />
Scriind n asemenea ecuaţii se obţine sistemul de ecuaţii de<br />
condiţie care se poate exprima sub forma:<br />
n<br />
∑<br />
j=<br />
1<br />
δ<br />
ij<br />
X<br />
j<br />
+ ∆<br />
ip<br />
= 0,<br />
i =<br />
i<br />
i<br />
Xi<br />
1,2, ......, n . (12.5)<br />
După aflarea soluţiei sistemului de ecuaţii de condiţie se trasează<br />
diagramele finale de eforturi prin suprapunerea efectelor.<br />
12.2. Calculul de ordinul II<br />
Metoda forţelor, în calculul de ordinul II, se aplica la fel ca în cel<br />
de ordinul I, cu unele aspecte specifice, în special referitor la alegerea<br />
sistemului de bază, calculul coeficienţilor şi termenilor liberi şi<br />
suprapunerea efectelor, privind trasarea diagramelor finale de eforturi.