CAPITOLUL 1

232
Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
Se foloseşte relaţia (11.5). Luând în considerare caracterisrticile
geometrice şi fizice ale barelor structurii şi eforturile axiale determinate
în etapa precedentă rezultă:
N13
P
ν13 = l13
= 6.
0 , (11.15)
EI EI
13
ν 12 = 0 .
c) Exprimarea factorilor de compresiune funcţie de factorul de
compresiune maxim.
-
d) Alegerea sistemului de bază.
În conformitate cu cele precizate în paragraful 11.5.b sistemul de
bază, în acest caz, este un sistem static determinat prin suprimarea unei
legături suplimentare, care a fixat şi gradul de nedeterminare statică a
structurii. Sistemul de bază este prezentat în figura 11.2 fiind format
dintr-o grindă (bară) încastrate şi o grindă simplu rezemată.
e) Trasarea diagramelor unitare de moment încovoietor.
Diagramele unitare sunt trasate şi prezentate în figura 11.6.a şi
b, în două stări de încărcare corespunzătoare stării virtuale, diagrame de
eforturi de ordinul I şi stării reale, diagrame de eforturi de ordinul II.
a.
1
1
M 1
Fig. 11. 6. Cadru static nedeterminat. Calcul de stabilitate.
a. Diagramă unitară de moment încovoietor în starea virtuală
de încărcare a sistemului de bază. b. Diagramă unitară de moment
încovoietor în starea reală de încărcare a sistemului de bază
f) Calculul coeficienţilor, δij
.
Coeficientul se determină aplicând pseudo-metoda Mohr-Maxwell,
relaţia (10.2). Se obţine următoarea relaţie de calcul:
1
b.
P
1
II
M1